Bogdan Nicolae Groza

Madalino, a lui State,
eu de aici de prin State
(ale Americii, se intelege)
iti aduc multumiri pe bune
pentru vizita la mine :)

Frunze de toamna
ganduri pierdute in vant -
eliberare...

Otilia, multumesc de trecerea wi semnul tau. Te mai atept pe la mine!
Mihai, posibil sa fie asa cum zici. Despre toamna si sentimentele care te incearca in prezenta ei s-au scris kilometri de ganduri, idei, impresii, versuri. Multumesc de comentariul tau, mi=-l insusesc, si sper ca in sentimente sa nu fim complicati, dificili, ci simpli si sinceri, poate uneori banali, precum cliseele, dar intotdeauna sinceri. :)

Onorat de comentariul tau. Iti multumesc, Razvane, si te mai astept pe la mine.

Multumesc frumos, Razvane, pentru felul cum simti si interpretezi poezia. Ai si tu o expresivitate speciala in comentarii. :)

Foarte frumos si metaforic comentariu tau. Iti multumesc, Razvane! Te mai astept pe la mine sa decriptezi, in stilul tau, noi si noi sensuri.

era o vorba, prin anii '90 "idealul meu in viata, e femeia cu mustata". Eh, intre timp mustata a devenit ditamai barba. :) M-a amuzat sonetul tau, si mi-a placut mult cum l-ai elaborat.

multumesc Valentine, pentru semnul tau, lasat aici. Da, ma mai joc si eu cateodata cu cuvintele, ca sa nu imi ies din mana/exercitiu. :) Te mai astept pe la mine

tocmai "frica " asta de ceea ce ai putea deveni, e atat de ispititoare. :) uneori am si eu angoase din astea si atunci remediul sa scap de ele e sa infrunt angoasele respective. Mi-a placut mult imaginea " garsonieră pe care o să o port în lesă toată viața". Purtam cu noi, in lesa sufletului, a memoriei, tot felul de stari, senzatii de care nu ne putem dezbara decat foarte greu. Asa am simtit aici "zbaterea" aceasta. Un poem care a rezonat in sufletul meu.

o poezie cu imagini foarte puternice, ca un flash instantaneu pe anumite clipe ale timpului, imprimate pe niste amintiri vizuale. Mi-au placut mult imaginile urmatoare, desprinse parca pneumografic in instantanee " teatru de păpuși cu plîns imprimat pe bandă", foarte sugestiva imaginea; "oameni împăiați în poziții fericite", si ... preferata preferatelor "mă privesc de sus dintr-un colț de cer/ mai închis ca buzele noastre"

Da, poti intelege si asta. :) Ca s-a apucat sa rada, nu-i bai, asta inseamna ca m-a luat in "deradere" ,nu? Bine ca nu s-a apucat sa plamga, ca atunci era mai grav si nu-i mai statea gandul la... resuscitare :)

foarte bine descrisa starea "iubitei" prin care, practic, te personalizezi in sufletul celuilalt si te depersonalizezi in sufletul tau, intr-o traire/mistuire/interogatie necontenita si descriptive despre iubire, traire, durere, placere.

Un poem actual, surprinzator prin constructia in rima si idee, si cu constructii poetice frumoase. Am remarcat ultima strofa.

cine sunt? nu stii? sunt bodoganel contra poezistul...
demult n-am mai intrat sa contrez si ma gandeam ca
exista un moment intre pauzele lungi si cele scurte
cand omul din mine se intalneste cu ea
cand as putea-o silui pe un strat de flori
si sa o trimit apoi la maica-sa
boscorodind si bodoganind
de cat de porno am fost noi doi in limbaj
cum ma injurai si ma amenintai ca ma dai pe mana justitiei
fir'ai al dracului de pervers
ca mi-ai conturat muscaturi langa ochi
eu iti ziceam: lasa-ma inca un minut, indianco
sa te desenez cu "pixul" pana adorm

atunci, in atipirea mea
va veni politia sa ma ridice
sau procurorul
sau cine stie ce autoritate, in pana sau in puii mei,
si ma va intreba:
daca nu stii cine esti si ce-ai facut
te vom boteza noi
si te vom reinventa

scuza-ma ca am divagat pe marginea poeziei tale, dar no, am simtit nevoia sa contrez, sa fac o contrapoezie, pentru a-mi reaminti cum sa bodoganesc. Sper sa nu te superi pe mine.

un pic cam incalcite versurile si cu multe cuvinte de legatura, cred eu, inutile. Nu e totdeauna bine sa explicitezi poezia sau sa te justifici. Fii un pic mai ermetica, in text.
As modifica un pic aceste versuri: "Îndoim agrafele noastre în dragoste, căci încă nu ne putem prinde,
la un moment dat se vor rupe și nu vom avea bani să ne cumpărăm altele."
le-as rupe si as face cam asa, renuntand la anumite elemente de legatura.
"indoim agrafele noastre in dragoste/ inca nu ne putem prinde.
se vor rupe si ele, stiu. bani sa cumparam altele nu vom avea..."

e doar o sugestie. Desigur tu esti cea care decide cum sa fie poemul. Uneori ne exprimam mai bine in cuvinte lungi, alteori spunem o mie de cuvinte in fraze putine. Poezia e buna, dar trebuie periata, atat din punct de vedere al ideei cat si al esteticii vizuale si mai ales auditive, in cazul i ncare e recitata. Prolixitatea unor versuri supara prin lungimea si supra explicarea lor, prin acel "caci", "atunci" etc. Ele se subinteleg, daca faci o pauza intre cuvinte si nu le adaugi in text.

o desfoliere a persoanei si a personalitatii, a dragostei, pentru a ajunge la esente, gasesc aici. "delicatesele" noastre desfacute pentru a le gusta atat de mult pana ne dezgustam de ele. E o suprasaturare de celalalt, dar cu atat mai intens cu cat, paradoxal, desi suntem plini de el/ea, nu ne putem abtine sa nu-l/n-o gustam, chiar daca nu mai putem, chiar daca limita noastra a fost depasita. Iata unde poate duce excesul. Dar un exces idilic, o pofta care-l face pe mort aproape viu, si pe viu, aproape sa moara. Atat de puternica e dorinta. Imagini vii, puternice, vibrante, care m-au facut sa intru iar si sa comentez,dupa o pauza lunga.
Da, da, te voi urmari mai cu atentie :)

daca astea-s \"schemele clasice\" ca sa arati cat de mult ai iubit\", ma intreb cu oarecare infrigurare, citindu-ti poemul, cum ar arata schemele neconventionale, inedite de iubit? Citind aceasta mica bijuterie poetica nu pot sa nu remarc multitudinea de imagini puternice, vii, locurile si starile prin care treci pentru a ajunge in \"coma indiferentei\". Ca sa faci transformarea asta, inseamnna ca undeva s-a scurtcircuitat mecanismul iubirii. Vasazica: din starea activa, febrila, pentru a dovedi iubirea, alergand desculta kilometrii intregi, (aidoma unui forrest gump, fara tinta, fara adresa, ci doar manat de o forta interioara, de un gand sacaitor), aruncandu-te de pe un pod Pretoria, si alte tentative de sa-i zicem \"suicid\" sa ajungi in starea statica, imobila, a indiferentei, se petrece ceva, o \"defectare\" o mutilare a simturilor, dar tottodata si o imunizare a ta, prin faptul ca \" nu mai pot fi mutilată, zidită, sau otrăvită\". E o operatiune inversa a adaptabilitatii la \"venin\". E un antidot prin care treci mai departe. E singura metoda de a putea trai si iubi iar, si de a incerca noi scheme clasice.

doar umbre
fara nume-i ploaia
satul nimanui...

o alta varianta, in incercarea de a da alte sensuri mesajului.

As renunta la \" in\" si as lasa asa:
cer fara stele -
hoinarul oprindu-se...
doar camp de menta

regula, de obicei in haiku, e de 5 silabe la primul vers,7 la al doilea si tot 5 silabe la ultimul.
Bineinteles ca faci cum vrei, eu doar am dat o sugestie. :)

Da amarnic esti la viata. eu am incercat o gluma, poate una nereusita, dar no, am crezut ca vei zambi macar, si n uma vei scutura de radioactivitati sau de nocivitate. Si in plus, nu ma prea intereseaza ce se petrece in tarisoara noastra multilateral dezvoltata, ca-s plecat la munci in europa. de peste un an de zile.
Daca te-a suparat comm-ul meu care, repet, a vrut sa fie unul cu haz, iti cer scuze si promit solemn ca voi urmari cu acelasi interes ca pana acum epigramele dvs, dar fara a ma mai baga in seama cu vreun comentariu. Dixit!