Bogdan Nicolae Groza

Maria, ai dreptate, acum am vazut dezacordul si l-am remediat. Multumesc pentru comentariul facut. :)

Atropa, fii mai explicita, la ce te referi exact? :)) Dar ca sa-ti raspund la intre_bare il iau pe nu in brate, pardon, in solzi, si spun ca nu-s eu :))) Dar cine stie, ma bagi la idei :))))

Dana, multumesc pentru trecerea ta pe la mine. La buna recitire :)

Amelii, daca insolenta caracatita i-a furat vocea sirenei, o sa aiba de a face cu mine, cu omul peste :)) Ma puteai bodoganea linistita, ca nu ma suparam, stii doar. Poate fi si pentru invatarea de inot in salturi ;)
Multumesc pentru gandurile tale lasate aici

Elia, daca macar un vers ti-a ajuns la inima inseamna ca poezia si-a atins scopul. Iti multumesc pentru comentariu ltau si te mai astept pe la mine oricand.

Salomeea, hai sa fac asa cum zici tu :) Multumesc de comentariul si esti oricand binevenita pe pagina mea.

daca in primele doua strofe ai respectat imbinarile rimei, dand muzicalitate si ritm versurilor, in celelalte ai stricat putin simetria. Va trebui sa te hotarasti. fie scrii versuri clasice, cu ritm si rima pana la sfarsit, fie scrii in vers alb ,care-ti da o mai mare libertate de compozitie Textul e bunicel, poate daca ar mai fi cizelat, pe ici pe colo ar fi bun.

ciudata combinatie, fiecare sa ramana rece dar senini de alta indulgenta a orelor. Si dusi fiecare pe ganduri, unii fie sorb cafea, ceai, fie se va gandi la minute tremurande intre luminile serilor, pentru ca atunci vien iar visarea, abandonarea in celalalt.
am remarcat apoi joaca asta a trecerii timpului. Unii aud tic tac, altii tic tic, altii, mai morocanosi, poate, \"tac tac\". Fiecare simte in atatea feluri timpul alaturi de celalalt sau singur incat inventeaza, chiar exagereaza, povesti. De aceea pomenesti tu, in \"aceeași singurătate parfumată discret\" de dorinta de a ameti in soaptele lui...
finalul are ceva aparte. adica acel fara nume, fara contur, fara chip, stii ca te iubeste mereu, pe tine, de asemenea fara corp, fara regrete. E, daca vrei, o iubire intre doua entitati, o iubire virtuala, care-mi aminteste de filmul \"You\'ve got mail. O iubire care va fi reala intr-un ciclu existential cand cele doua suflete se vor intalni, la un moment dat, cand timpul, nu va mai curge pentru unul in tic tac, ci pentru amandoi in tic tic. O imagine a ceea ce am spus acum imi vine in minte. Tu, privind pe fereastra, pierduta in ganduri, trimiti soaptele tale de amor eterului. La celalalt capat al unei spatializari nedefinite, undeva, este el, care de asemnea se uita pe geam si se gandeste la ea. Undeva jumatatile astea se vor intalni si la aceasta intalnire, o \"complicitate\" importanta a timpului va avea loc. si atunci tic tacul unuia si tac tacul altuia se va contopi intr-un tot unitar, formand un tic tic reciproc.

Bruna Hilda, ma inveti si pe mine pasii de tango
adormindu-ma apoi in bratele tale aromate?
sa ma intorci, sa ma rasucesti, sa ma invarti
asa cum am vazut ca fac dansatorii ascunsi in patima iubirii
spre a dansa inca o data si inca o data
abandonati si topiti in renuntari reciproce...

tango para muchachos, zice atunci Bruna Hilda

si ma roteste, incercand la intamplare
sa fac pasii necesari, atent fiind sa nu o calc
amestec uneori tangoul cu sarba si cu bâțâiala
pana m-apuca ameteala si vad rogvaivuri in fata ochilor
la ora cand imi trag sufletul de atata dans
Bruna Hilda imi lasa pe pervaz cheile de la casa
vrea sa mai vin si maine seara la exercitii de dans
ratacindu-mi pasii la umbra ei...

Dana, iti multumesc ca ai trecut pe \"strazile\" cuvintelor asezate pe pagina mea, ca mi-ai transmis din gandurile tale si de faptul ca ma recitesti. Da, ai dreptate cand spui \"ne mai citim\" Si chiar daca nu comentez intodeauna, din lipsa de timp, voi citi, atat cat pot, si textele tale si textele altora. Multumesc pentru cuvintele tale.

Elia, da, toata viata omului este o ardere mocnita sau dimpotriva furtunoasa, pentru a ajunge, daca ajunge vreodata, sa straluceasca pe acel \"cer placat cu stele\" si sa lumineze de acolo ata macrocosmosul cat si alte microcosmosuri, pentru ca indragostitii de noapte instelata sa poata ridica ochii inspre cer, sa-si aleaga o stea si sa-si puna o dorinta. Iata cum, printr-o legatura intre om si univers, se naste o legatura puternica si indestructibila.
Multumesc de interpretarea ta si te mai astept pe paginile mele.

La multi ani si din partea mea. Sa ai numai bucurii in viata, noroc si fericire.
Daca vei da de baut, pastreaza-mi un pahar de vin rosu :))
Frumos cadou oferit de Maria & company. :)

Ela, coplesit de comentariul tau , si de interpretarile date (cat de bine ai intuit tu aceste framantari ale mele) nu pot decat sa-ti multumesc. Te astept oricand pe paginile mele fie incontrandu-ma, fie scriind asemenea comentarii, forand in esenta cuvintelor si a versurilor sensul poemului
Multumesc inca o data mult de tot

Adelina, multumesc de comentariul si aprecierile pe care le-ai facut si esti binevenita pe pagina mea oricand.

as incepe comentariul meu de la versul \"viața e un ștrudel cu mere și frișcă\" Ce bine ne-am simti daca viata ar fi un strudel, asa cum spui tu. :) Un poem optimist si suav, usor melancolic. Foarte frumoasa imaginea barbatului \"cu mainile verzi incolacite in viata...\"
\"mă răstorn la capete sar din nou o coardă
pe cercul iubirilor mele violet\" Si cum viata e un strudel, tu vesela, e normal sa te rastorni la capete, sa faci tumbe, sa te bucuri de starea ingereasca de copil, sa sari coarda pe cercul iubirilor tale violete. acest vers mi se pare cel mai inocent. O bucurie copilareasca ai aici, ca si cum nimic din torsul timpului nu te-ar fi tulburat, retraind mirajul copilariei tot timpul. De aici si concluzia \" de ce adulții scriu mereu despre copilărie de parcă
le-ar părea rău după extragerea radicală a morții
pielea șarpelui șaptelui destinul meu
în pantaloni scurți
și galbeni\"
In momentul in care uitam sa mai devenim copii, si sa ne comportam ca atare, din cand in cand, viata noastra nu mai are sens. Iar titlul, acest \"hucho hucho, pare ca o incantatie la o joaca intre copii, ca si alte expresii de genul: \" an tan tikitan \" sau acea numaratoare incifrata, gen : uni doni, trini, pani, cinca, linka, godi, mani, pisirichi, pichi. Un limbaj neinteligibil,la prima vedere, un limbaj in care copii isi aduc aminte de starea lor ingereasca, si astfel, dupa insiruirea ordinara de numere, unu, doi etc, vine numele creatorului, GOD, MANU, pentru ca la final sa dea si solutia limbii lor, cea a pasarilor. ;) In acest limbaj \"secret\" copii isi joaca jocurile, isi construiesc o lume a lor, isi traiesc viata, unde cei maturi, cei coplesiti de griji, de responsabilitati, nu au acces. In momentul in care \"cei mari\" vor rechema din adancurile lor copilaria vor stii ce semnificatii multiple au expresiile din jocurile celor mici. Si sa ne mai miram atunci ca viata, pentru cei mici, e ca un strudel cu mere?

inceput de poem in forta si foarte sugestiv. \"amețesc fără ceruri îngropate în mine\" Cutremuratoare imagine. Fara cerurile din tine echilibrul tau nu mai este, balanta se deregleaza si ameteala fizica si chiar intelectuala isi face simtita prezenta. Si de la ameteala pana la pierderea cunostintei nu mai e decat un pas. \"nu poți face străin
decât lemnul putred din tine\" asa e. numai ce e intinat, rau, putred il poti instaina din tine si sa-l arunci pentru ca apoi tot cugetul si spiritul tau va fi curat, si atunci vei avea un \"alt fel de danemarca\" adica un alt fel de suflet, mai luminos, mai pur, mai generos.
\"ma dezbrac de singuratate invers/intai peste moarte apoi peste viata...\" o inversare a simbolurilor foarte puternica. Ca sa te dezbraci de singuratate si sa fii, deci, deasupra ei, tu faci o inversare a ritualului. Intai peste moarte, deci singuratatea rece a celui din lumea de dincolo si apoi peste viata, singuratatea uneori autoimpusa din lumea asta. De aceea, in spirala asta, moarte - viata, demonii sunt amortiti intre umbre, asteptand ca atunci cand vine sorocul, cand treci apele styxului inspre lumea de dincolo sa stea la vamile vazduhului si sa-ti ceara socoteala. Si vor amorti iar, din lipsa de fapte rele pe care le-ai facut in viata.
Finalul poemului e oarecum asemanator primei strofe. Acum nu mai ametesti fara cerurile ingropate in tine ci \"fara despartirea cerului in patru\" E o echilibrare a interiorului tau, o \"linistire in lumea focurilor launtrice\" odata ce ai constientizat ca in tine disnpsre tine, poti duce trena zeitei dreptatii. Iata cum echilibrezi balanta si astfel poti judecata tu ce e bine si ce e rau in lumea asta reala a vietii.
Un text excelent cu multe simboluri.

iubirea ma cauta, sunt la mare
e plina plaja de domni si domnisoare
mi-s ochii flamanzi si carnea mi-e uda
si in fata mea pe-un pres o tipa se-ntinde nuda

imi cere s-o ung cu bronzol pe spate
si-n mine, timid, inima tare-mi bate
un pas si inca unul ajung lipit de ea
si calea spre paradis nu mai este grea

ma trezesc din somn, constat c-am visat indecent
noptile mele sunt banale, fara ambient
gata, ai visat destul, imi spune destinul zambind cu capriciu
ia-ti merindea in geanta si du-te la serviciu

am inteles ca nu sunt invisibil
ca uneori ma mai vede lumea cum respir
si imi dau o palma peste spate
vorbindu-mi despre trecuturi glorioase
ca intr-un manual de istorie
abia atins de obsesia de a fi fiind
azi- maine un bunic simpatic
ca si cum zilele ar fi inghitit brusc
toata maturitatea mea colturoasa

am inteles ca nu sunt nemuritor
nici macar varste matusalemice nu sunt
printre degete parca-mi picura vin
asa ca dintr-o boaba franta de strugure
nici macar prietenii mei
nu mai stiu
cine pe cine privesc
cand ma uit la ei pierdut
gandindu-ma la un viitor simtit dar netrait
sparg tacerea prin inspirarea mea lacoma
intr-o sufocanta expirare
a vietii de bunic inspirat cand ma joc cu nepotii
dar expirat si conservator in gandire

Sache, da, cam asa apar schitele ;) Discutia a fost mai lunga, tu ai rezumat exact esentialul :)) Mare sugubat mai esti, prietene ;) :)
M-a amuzat farsa ta :)

spumos dialogul intre Rodica si Monica. Subiectul e si el unul de actualitate insa bine construit in text ca sa te tina conectat pana la sfarsitul lecturarii. Am ras copios de naivitatea lui Bogdan, de confuzia Monicai, de boala numita cleptomanie si de \"mica\" barfa a femeilor. :)