Bogdan Nicolae Groza

Dane, pe J nu se pune punct, dar poti ultragia J-ul, punandu-i punctulet, tocmai pentru al J igni :)
Multumesc pentru comentariul tau ritmat si te mai astept pe la mine

Ela, Felicia, amuzante \"Ultrajele\" voastre. Nu ezitati sa va exprimati nemultumirile, sunt mai de preferat decat bleaga resemnare :)))
Va multumesc pentru comentarii

eu nu te pot rataci pentru un detaliu
astept expresul fulger, si nu rapidul nerapid
ce sta sa gareze
in statie la linia una
intre doua ecartamente de-ale tale

degeaba numar acum minutele pana la plecare
stiu ca orice as face orasele prin care n-am trecut
vor ramane doar o dorinta neimplinita
nu mai imi imbrac ochii albastri
nu mai iau parfumuri cu mine
iar cele doua cafele baute la vagonul restaurant
imi strica toata dimineata

nimic din toate astea
nu ma incanta sa privesc pe geam
din vina unei false controloare
care mi-a furat noaptea biletul
si vreo doua saruturi

cand ajunge la destinatie
aminteste-i mecanicului de locomotiva
sa bage aer rece in jurul meu
sa ma trezesc zgribulit
si sa am impresia ca aud
ca imi soptesti numele
in orice gara prin care n-am trecut.

caro sau dama de trefla?
ma intreaba un pasager,
ce a urcat in expresul meu
cu chef de a juca septic.

Radu,sunt onorat de trecerea ta pe la mine si am sa-ti ascult sfatul, nedezvatandu-ma de mirari.
Simona, multumesc de comentariul tau si tind sa-ti dau dreptate. Da, toamna nu e chiar asa de rea daca stii cum sa o privesti. :)

Roxana, Horea, va multumesc pentru trecerea voastra si va astept oricand cu mare drag.

Alina, ma bucura trecerea ta pe la mine si-ti dau dreptate in privinta \"dependentei\" de dush.
Multumesc de gandul tau, lasat pe modesta mea pagina

as da cersetoarei din colt sa manance din palma asta fara bataturi
as lasa-o apoi sa bodoganeasca pentru ca nu i-am dat bani
sa-si stinga pofta de votca
maine sa munceasca ea in locul meu sa vada cat de greu e

masa asta de la care doar firimiturile raman nu mai poate satura nici furnicile
ca s/au emancipat si ele, vor delicatese
se intampla uneori sa arunci la gunoi o bucata de antricot
si sa faca o harmalaie caineasca in jurul ei

casa mea n uare deact o fereastra rotunda
de lemn
pe acolo vin mereru cocorii fara aripi si asteapta sa le dau vant
sa poata zbura pana dincolo de negura pamantului

noaptea asta nu-si mai potoleste foamea de paine
pleaca acu mla plimbare prin polul nord
mi-e ciuda ca lasa in urma ei sase luni de intuneric
si eu, obosit de atata somn, impart pe drum, luminite de licurici
fiindca a ramas nedesavarsita masa de seara

Magdalena, ce bine ai intuit felurile de a intelege \"trairile inimii\"
Multumesc pentru cum ai pasit peste textul meu si ai lasat un mic semn.

Ela, impresionant comentariul tau. Am sa revad poemul si voi modifica, numai timp si inspiratie sa am ;)
Multumesc pentru trecerea ta pe aici si te astept sa \"bodoganesti\" alaturi de mine si contrand, nu numai comentand. :))

Florine, multumesc mult pentru comentariul tau. In ceea ce priveste finalul, o sa vad ce pot face.
Esti bine venit oricand pe pagina mea.

Felicitari si s-o mai comiti, maestre. Se poate sa obtin si eu un volumas, insa fara batai? ca stii ca-s cam slab de constitutie, nu si de inger. :))

Un text interesant prin prisma ingeniozitatii povestirii, cu fraze scurte, concise, in stil jurnalistic, care da forta imaginii create.
Am retinut, pentru frumusetea imaginii urmatoarele secvente: \" Despre orificii s-au scris tratate, tomuri. Despre mine, nimic. Oricum eu însumi am devenit un tratat.\"
\" Ieșim din bloc expulzați prin ușa ca un anus imobiliar. Sau de un orificiu bucal. Ce-mi veni. Anal sau bucal. Totuna-i. Așa cum era. Fiecare ușă-nghițea și expulza. Eu eram expulzat\" \"Paginile sunt îndoite. Ca mine. Pe mine, mă doare. Mă doare trupul. Când am adormit, adică nu, înainte, mă durea sufletul. De ce mă durea? Nu era o cauză anume. Una singură. Aș fi putut-o îndepărta. Acum era o ceață de cauze prin care nu mă mai dibuiam nici pe mine. Cauze pe care la începuturi le-am încoronat cu titlul de țeluri. Unele neterminate. Altele întoarse împotrivă-mi. Din fiecare nu m-am ales cu nimic, dar m-am umplut de ceva.\"
Tot textul pare o initiere. Inspre ce? Inspre o suferinta acceptata, o revolta asumata, o resemnare revoltatoare, care scutura, zgaltaie, trezeste din amortire suflete mici si gregare care se complac in comoditati caldute. Un text pe care l-am citit fara rasuflare,de la cap la coada si caruia nu-i am prea multe de reprosat, poate doar lungimea lui, care la un moment dat poate descuraja citiorul sa-l parcurga.

Descopar, eu cel putin, o alta Cristina Miu. Pasajele selectate de Maria, in aceasta recenzie, sunt foarte sugestive si ne arata sensibilitatea artistica a poetei pentru care moartea si viata stau pe acelasi nivel, fascinand-o si inspirand-o, totodata. Versurile clasice se imbina armonios cu versurile moderne lasand cititorului impresia unui joc la care participa si ei.
La multi ani, Cristina
Maria, frumos gestul tau de a te darui tuturor cu aceeasi pasiune si rabdare

ce vrei sa spui, Andreea, cu \"te dai bine pe langa fiica-mea ?! \" ;;)

Tulburator acest text despre viata si dragoste. Despre dorinte si dezamagiri.

Licurici, ma bucur ca-ti place poema, si faptul ca n-ai ten masliniu nu e nici o suparare. Il poti obtine, mergi la solar, la mare si te bronzezi :)
Loredana, da, ai intuit bienr, titlul e facut sa rasfete, multumesc de comentariul tau. Te mai astept pe la mine

La multi ani,Daniele. Muzele sa fie cu tine mereu. Sa ai un an 2005 de 2005 ori mai bun decat precedentul si sa ne incanti sufletul cu versurile tale.

Pe patinoarul acesta al vietii, uneori mai cadem, ne lovim, dar nu renuntam la mersul pe gheata. Asa e si cu aceasta poezie. Analizand-o, iata ce am constatat:

\"aproape fiecare femeie a jinduit la mai mult
toate strâng între coaste o amintire
pe care nu o împărtășesc niciodată fiicelor
atunci când le piaptănă privirea în gol cu patima
lepădării de viață\"

jinduirea asta e atat de misterioasa la femei, incat de aceea noi, barbatii, incercam sa le convingem sa-si depene amintirile dintre coaste. Dar cum ele nici macar fiicelor nu si le impartasesc, pentru ca vor deveni si fecioarele la randul lor femei, si de aceea trebuie pastrata taina de a fi femeie, de a fi enigmatica.
De aceea poetul, spune, oarecum nesigur, (dar cand poti fi vreodata sigur, ca stii totul, despre vreo femeie?) \"cred că așa e făcută lumea\". Si in mod sigur ca asa este. Femeile lasa mostenire fiicelor, ereditar, gena aceasta a misterului, care odata dezvaluit, ea, femeia, isi pierde identitatea, secretul acela infailibil cu care-si atrage iubirea barbatilor.
Ultima parte a poeziei ne aduce in prim plan o noua imagine. Dusurile cu apa rece, pasii facuti, involuntar inspre ea, ce ne ispiteste picioarele sa ajungem in universul ei. De aceea, noi, barbatii, ne urcam \"aproape hipnotic in primul tramvai\" cu teama parca, pentru a nu deraia datorita unei noi iubiri, care sa ne faca sa ne pierdem in bratele alteia.
Intreaga poezie respira dragoste si temere, certitudini si incertitudini.

Cum nu ma pricep foarte bine la epigrame, mai bine iti spun simplu, fara complicatii inutile \"la multi ani pe poezie.ro si multe spade ascutite in duelul cu epigramistii\" :))

Ciudate similitudini intre anumite fraze ale unui text de-al meu, intitulat \"Primavara fantastica\" si acesta. Nu acuz, nu arat pe nimeni cu degetul, doar constat. Deci, sa disecam putin frazele acestui text si frazele textului meu.
Tu zici: \"in aer plutea mirosul dulce al forilor de salcam , m-am intins pe iarba de un verde crud si am incercat sa cuprind cu privirea albastrul cerului pentru a-l pastra in gand mereu...\" iar eu, in textul meu am scris: \"trag aer in piept. Simt miros de salcami si de magnolii...\" iar mai incolo ma refer si la verdele crud al campiei \"Ma asez pe iarba de-un verde crud culegand papadiile aflate in jurul meu...Apoi ma intind pe spate, cu mainile sub cap si privesc cerul...\"
pentru compararea celor doua texte, recomand linkul meu, celor care vor sa le citeasca si sa traga ei singuri concluziile. Deci, pentru exemplificare http://www.poezie.ro/index.php/prose/71306/index.html.