Poezie
Exilat pe insula solitudinii
1 min lectură·
Mediu
Eșuat
pe țărmul neputinței mele,
navigatorul
se confruntă cu furtuna de nisip
iscată, ca din neunde,
în excesul de memorie
al solitudinii.
El poartă stigmatul păcatului
ca pe-o mare scrisă cu oasele
sepiilor ce tânjesc la nemurire.
Până la ziua aburindă
a Judecății de Apoi,
când timpul devine abuz
iar vârsta omului
o contabilitate dublă,
navigatorul,
în nebunia lui,
se spânzură cu funia de nisip
stârnită în deșertul
ce doarme peste insula
exilului său.
023.862
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Bogdan Nicolae Groza
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 74
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 21
- Actualizat
Cum sa citezi
Bogdan Nicolae Groza. “Exilat pe insula solitudinii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/bogdan-nicolae-groza/poezie/93525/exilat-pe-insula-solitudiniiComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
BGFrumos. Ai facut o poezie din poezia mea, mult mai reusita decat originalul. Finalul e de-a dreptul superb \" in ochii sufletului varsta mai ninge un an\"
0
pe țărmul neputinței
eșuat
în furtuna excesului de memorie
navighez către neunde
sepiile tânjesc a nemurire
purtând stigmatul păcatului
înscris în timpul
Judecății de Apoi
nebunia navigatorul
exilat
spânzură deșertul
în ochii sufletului
vârsta mai
ninge-un an
Consideră că acesta este comentariul meu. M-am jucat și eu puțin pe insula unde te simți exilat!