Poezie
paraxenii inverse
1 min lectură·
Mediu
uneori și sufletele se electrocutează
și miros apoi a cer pârlit pe dinăuntru
fiecare umblet prin mine e o întruchipare a celuilalt
chipul lui mă obsedează până devin orfan de umbră
n-am scăpare decât dacă închid ochii și calc peste păsările lui tomozei
care cântă și cântă și cântă până se pierd în ele
se pregătesc stâlpii de înaltă tensiune
pentru încă un suflet boem
gândul că vrei să te înalți doar dintr-o impresie doare
aerului rar nu-i priesc desele incursiuni prin el
și se strânge pe gâtul meu aidoma unui arici încolțit sufocându-mă
spectre se nasc din priviri cu duiumul
încrustând sub atâtea carcase de zigzaguri
„nu atingeți firele chiar căzute la pâmânt
pericol de moarte prin electrocutare”
sufletele au paraxenii inverse
le ating din joacă în văzduh
când se întrec în zbor cu îngerii
sub pielea-mi arsă mirosul de bărbat devine
evanescent
mă rememorez
023.856
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Bogdan Nicolae Groza
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 146
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 21
- Actualizat
Cum sa citezi
Bogdan Nicolae Groza. “paraxenii inverse.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/bogdan-nicolae-groza/poezie/1757462/paraxenii-inverseComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
BGOho, ce onoare ca esti pe pagina mea. Ai devenit o rara avis. Ma bucur ca ai trecut pe la mine si ca ai lasat un semn, comentand in stilul tau caracteristic. Multumesc si te mai astept pe la mine.
0
și miros apoi a cer pârlit pe dinăuntru
Bucăți din noi sau de ce nu bucăți de suflet așezate sub același acoperământ- poezia. În poemul acesta ai început să cânți, să cânți, până la sufocare. Poemul tău e ca un fel de zigzaguri, părțile poemului par dispersate, oricât de boem ai vrea să fii, parcă ai mers prea mult pe idei, fără a le da și acea stare de vibrație. Chiar unde e sufletul? Glumesc și eu uneori, e poate starea de după… Ai construit mult, ai și imagini foarte interesante:
aerului rar nu-i face bine desele incursiuni prin el
și se strânge pe gâtul meu aidoma unui arici încolțit sufocându-mă
În mod deosebit remarc:
fiecare umblet prin mine e o întruchipare a celuilalt
chipul lui mă obsedează până devin orfan de umbră