Poezie
toamnă endemică, toamnă pandemică
1 min lectură·
Mediu
n-am de ce să opresc ploile din suflet
las să spele tot praful acumulat pe arterele inimii
să pot să-mi răcoresc și eu respirațiile
după atâtea purtări de măști ipohondre
în toamna mea endemică ploile au gust de mântuire
o lepădare de sine ici, o smerire colo,
și un amin rostuit după o spovadă lapidară
dincolo de pasul meu așezat se adună amorf
acoperind treptat orizontul care mă înconjoară
nimbostratusul cenușiu ce-mi moleșește trupul
și-mi supune voința...
simt cum o toamnă pandemică cuprinde tot universul
pe retină se produc descărcări empirice de lumină reflectorizantă
străfulgerându-mi ploile căzute anapoda peste suflet
ca un azimut mă plasez la capătul dintre veghe și somn
încercând să captez raza de soare ce trece prin gândul meu
la fiecare întuneric luminat sporadic
când se reflectă transparent în inimă
vara perpetuă din mine
023.162
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Bogdan Nicolae Groza
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 137
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 19
- Actualizat
Cum sa citezi
Bogdan Nicolae Groza. “toamnă endemică, toamnă pandemică.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/bogdan-nicolae-groza/poezie/14149530/toamna-endemica-toamna-pandemicaComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
RRRRrazvan rachieriu✓„Măștile” cu care ne afișăm în social ascund „ipohondria” pe care o purtăm prin viață ca un stigmat și bine că nu ne putem citi gândurile și nici vizualiza „sufletul”, căci am fi oripilați de sinistrul camuflat de învelișul corporal.
0
BGAsa e, Razvane, avem "masti" schimbatoare, cu care ne afisam in social. Ele sunt cand ipohondre, cand fățarnice, când ipocrite. Daca ne-am putea citi gandurile, asa cum bine zici, ne-am îngrozi de cât de toxici suntem. De acea ne trebuie, vorba cantecului, o ”ploaie care să potopească” toate relele din noi.
Multumesc de trecerea ta si de semnul tau bun.
Multumesc de trecerea ta si de semnul tau bun.
0