Poezie
Limite
2 min lectură·
Mediu
Aproape totul are limite
Lumea, Universul, Gândul, Imaginația...
Un punct terminus undeva și apoi e vidul
Ziua are limitele ei -
O apucă somnul imediat cum apare prima stea
Și adoarme instantaneu pe umerii nopții
Visul își arată limitele -
Se destramă haotic la fiecare cântat de cocoș
Și nu-și mai cunoaște niciodată finalul...
Joaca își dezvăluie cea mai fragilă limită
Când adultul își uită complet copilăria
Și-și responsabilizează viața
Întunericul nu-și poate întinde la nesfârșit bezna...
Un firav licăr care-i luminează hotarul
Îi distruge negreala cu care s-a împlatoșat
Așa si eu: am limitele mele interioare.
Mă termin la ultimul început de indiferență
Când nu mai pot resuscita trăirile...
Numai dragostea pură nu are limite
Ea crește mereu străpungând cerul și constelațiile
Și niciodată nu-i afli capătul.
Dacă ai privilegiul s-o găsești sau să te găsească
Devii confuz, nu știi ce să faci cu ea
Și o poți pierde pentru totodeauna.
Cu toate astea eu tot o caut frenetic
Zi de zi,
Sărind din vis în vis
Jucându-mă de-a copilăria
Zâmbind întunericului care mă cuprinde uneori
(exercițiu elementar împotriva fricii)
Cu inima pregătită și în așteptare
Spre un zbor nelimitat
Înspre tărâmuri necunoscute
Albite de atâta dor de dragoste de aproapele
022.883
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Bogdan Nicolae Groza
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 202
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 34
- Actualizat
Cum sa citezi
Bogdan Nicolae Groza. “Limite.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/bogdan-nicolae-groza/poezie/14123321/limiteComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
BGFrumos interpretezi! Insa si dragostea divina nu are limite. ea expandeaza peste tot, in mii de forme. Ramane doar ca ”rationalul, logicul si realismul” sa vada dincolo de limitele lor pentru a vedea, simti si cunoaste aceasta dragoste.
0
O lumină „nesfârșită’’ ne-ar face zei, iar o „beznă” „nesfârșită’’ ne-ar face ființe subterane.