Poezie
atonie
1 min lectură·
Mediu
Ploile astea de aprilie au ceva lasciv în ele
Te fac să lâncezești în tine
Precum un parazit în propria gazdă
Nici cea mai tare cafea din lume
Nu te poate scoate din teribila atonie
Simt cum toată vlaga lăuntrică mi-e risipită
Ca după o partidă intensă de amor
Întins pe spate îmi număr iar insomniile
Una pe față, una pe dos, una pe zi, una pe noapte,
Una mai gri, una mai fadă, una mai așa și asa...
Mereu îmi iese numărătoarea impară
De parcă aș fi singur în tot universul ăsta ud
n-am chef de nimic azi
ploile astea, ah teribilele ploile astea,
îmi înjumătățesc trăirile
022.645
0
Niște obiecții, dacă-mi permiți.
„E ca și cum toată vlaga lăuntrică ți-e risipită
După o partidă intensă de amor”.
Comparația „e ca și cum” îmi dispersează emoția, prea multe cuvinte nesemnificative... După mine aici ar suna mai bine: Toată vlaga-ți lăuntrică se risipește / După o partidă intensă de amor.
Ce zici?
Acum și la noi vine ploaia asta de aprilie în acest „univers ud”. Felicitări.