Poezie
de unul singur
1 min lectură·
Mediu
nu știu ce-ți veni
îmi spuneai des ”gălbenel”
cică de la culoarea pielii mele ușor palidă
eu chicoteam și-mi alungeam ochii precum asiaticii
ai izbucnit în râs și apoi te-ai agățat de zâmbetul meu
ne priveam ochii în stele
atunci am văzut trecând o cometă
ne și imaginam că venea cu ea mark twain
și așteptam nerăbdători să ne întâlnim cu tom sawyer
să ne jucăm cu toții de-a viața
mai târziu, înfrigurați, ne îndesam unul în altul
stelele erau acum în ochii noștri pulsând întruna
noi aveam acea strălucire astrală pe față
și o bucurie de copil ne inunda sufletul
ne jucam de-a viața
fără să știm că lângă noi
ne pândea tâlharul de huckleberry finn
să ne fure visurile neavute încă
n-ai mai avut răbdare să creștem...
ai plecat undeva departe dincolo de calea lactee
iar eu ah eu de unul singur
încă mă joc cu un vis
deșirat noapte de noapte
022.875
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Bogdan Nicolae Groza
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 154
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 23
- Actualizat
Cum sa citezi
Bogdan Nicolae Groza. “de unul singur.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/bogdan-nicolae-groza/poezie/14103412/de-unul-singurComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
RRRRrazvan rachieriu✓Vă “jucați de-a viața”, moartea orbita undeva în jurul nefiindului, însă când ea a “plecat undeva departe, dincolo de calea lactee” a sufletului tău, “visele” pubere au fost furate de despărțire, și a rămas un “singur” “vis”, al regretului, “deșirat noapte de noapte”, în amintirile ce încă mai păstrează reminiscențe ale “bucuriei de copil”.
0
BGAi descifrat bine, Razvane, starile sufletului. Multumesc pentru trecerea si semnul tau!
0