Poezie
cobaiul tehnologic
1 min lectură·
Mediu
snobul devenit obiect de lux
își modernizează interiorul
cu lucruri de ultimă generație
și-a tras în suflet o vilă
cu piscina mare, largă și încăpătoare,
înconjurată de palmieri pitici
- cum e acum la modă -
la ochi și-a pus gene termopan
să-i fie mai liniștit somnul;
urechile și le-a izolat
cu strat dublu de lambriuri din lemn de frasin creț,
pentru a nu auzi întruna tânguielile săracilor;
gura și-a căptușit-o cu pișcoturi fine
iar dinții și i-a blindat cu aur,
pentru a avea zambete strălucitoare,
pe 16 milimetri...
și-n inimă și-a instalat o microcentrală ultramodernă
care să-i încălzească recile încăperi ale sufletului
astfel,
având confortul propriu asigurat,
tolănit pe un fotoliu din piele de Cordoba,
ascultă o manea,
ca sa-i fie viața viață,
și să-i moară de ciudă toți dușmanii.
devenit cobai tehnologic,
snobul mai vrea să-și facă și operație estetică
prin care să-și îmbunătățească lookul
din câte am auzit mai vrea să-și schimbe și nevasta,
urâtă, proastă și grasă,
cu un fotomodel,
apoi să se spânzure, demn și împlinit,
în ciuda tuturor,
cu furtunul de platină al dușului...
055.136
0
IB