Poezie
Și visez…
1 min lectură·
Mediu
brusc s-a desprins din mine,
de sub tăceri pitite în secunde gravate pe piele,
o coastă inexprimabil de verde
ce mi-a căzut apatică la picioare
am ridicat-o uimit și… surpriză
când a simțit căldura palmei
a înflorit instantaneu
(“ce năzdrăvănie mai e și asta?”
mi-am zis mirat în timp ce asistam
la involuntara ei metamorfoză…)
mi-am apropiat-o cu teamă de ureche
și cânta pe trei voci
o baladă închinată zeului amor…
am pus-o lângă tâmpla dreaptă
și-am simțit cum îmi sărută
amintirile traumatizate de psihozele maligne
ale insomniei carnivore
mi-am așezat-o sub inima dezacordată
și s-a contopit subit în ea
ca și cum acolo și-ar fi avut,
de când lumea,
sălașul intim
de atunci trăiesc premature epifanii
de câte ori coasta asta
cu a sa undiscovered country
se des_vrăjea la fiecare schimbare a vremii.
acum știu
când am nevoie de tine
te chem de-acolo de sub ventricule,
te țin în palme,
te pun la tâmple,
te așez lângă ureche
și visez…
023.573
0
ce mi-a căzut apatică la picioare\"
atit de frumos rescrii paradisul propriu iubind femeia incit las serpilor destinul sa zboare vindecator de suflete ce au uitat sa nasca din coaste iubita. Cind un barbat detesta o femeie, pe el se detesta intai. Tu... esti departe de \"psihoza mal-igna\".
Frumos poem, echilibrat, lin, constructie vie, echidistanta, introspectiv, metafore cu asternere in imagini si sensuri limpezi.
Indeosebi mi-a placut: \"se des_vrăjea la fiecare schimbare a vremii.\"
La donna... nu e chiar atit de mobile, iar tu simti asta. :))
Drag, Ela