Plecasem să mă plimb pe lângă mare,
Picioarele-mi desculțe pe nisip,
Invitat parcă de vechiul soare
Ce apunea solemn ca-n orice altă zi.
Și mă plimbam ca să-mi alerge gândul
Departe de-o
Demult, mergând pe drum am întâlnit
Lâng-o tarabă sub un vechi salcâm
Stând singur pe un scaun învechit
Privind în gol, un negustor bătrân.
Curios, de el m-am apropiat
Și-am început să
M-am împiedicat ieri de ideea că exist.
M-am lovit și am rămas la pământ.
M-am ridicat abia in zori, după ce am simțit primele raze de soare.
Am stat apoi să privesc cerul și locul unde am
Azi am văzut-o iar, în parcul unde vin mereu
Era cu fetița ei iar eu cu băiatul meu.
Era la fel de frumoasă ca și-n ziua când ne-am despărțit
Și la fel de jucăușă ca atunci când ne-am iubit.
Am
Când copil eram visam le ce-o să am
Acum când știu ce e, visez la ce aveam,
La putin din multul în care eu credeam;
Planul era să fiu mai mult - nu mai puțin decât ce eram.
Amintirile-mi sunt
zece părticele calde, zece părticele reci.
toate mă-ntregesc pe mine - Douăzeci.
primăveri
și veri
și toamne
și tot atâtea ierni ce-au nins.
mii de dimineți
de seri
și Doamne...
ce sus e
BG