Poezie
Viața
1 min lectură·
Mediu
Azi am văzut-o iar, în parcul unde vin mereu
Era cu fetița ei iar eu cu băiatul meu.
Era la fel de frumoasă ca și-n ziua când ne-am despărțit
Și la fel de jucăușă ca atunci când ne-am iubit.
Am stat o vreme pe o bancă ca să îi privesc jucând
Știam că dacă mai stau mult, probabil am să-ncep să plâng.
Vroiam și nu vroiam momente dulci să retrăiesc.
Vroiam și nu vroiam să merg la ea să îi vorbesc.
Ah! Îmi era atât de dor s-o simt!
Și mă-ntrebam cât ar fi de nebunesc
Dac-aș păși spre ea să-i zic:
\"Hei, ce mai faci? Știi că încă te iubesc?\"
Ah! Femeia de acolo era fata ce-am iubit cândva
Era tot ce îmi doream, era jumătatea mea.
\"Hai tati să ne jucăm\", aud. \"Nu azi, altădată.\"
M-așez pe vine și îi zic \"Hai să-ți iau o înghețată!\"
Mă îndepărtez de ea și cerul cade iară
Mai fac cinci pași și iar privesc spre leagăn
Apo plec în gând cu întrebarea \"îți mai amintești de mine?\"
De mână cu băiatul meu spre casă, unde cică totul este bine.
001.780
0