Spiritul mării
Plecasem să mă plimb pe lângă mare, Picioarele-mi desculțe pe nisip, Invitat parcă de vechiul soare Ce apunea solemn ca-n orice altă zi. Și mă plimbam ca să-mi alerge gândul Departe de-o
Iubirea într-o sticluță
Demult, mergând pe drum am întâlnit Lâng-o tarabă sub un vechi salcâm Stând singur pe un scaun învechit Privind în gol, un negustor bătrân. Curios, de el m-am apropiat Și-am început să
Pași
M-am împiedicat ieri de ideea că exist. M-am lovit și am rămas la pământ. M-am ridicat abia in zori, după ce am simțit primele raze de soare. Am stat apoi să privesc cerul și locul unde am
Viața
Azi am văzut-o iar, în parcul unde vin mereu Era cu fetița ei iar eu cu băiatul meu. Era la fel de frumoasă ca și-n ziua când ne-am despărțit Și la fel de jucăușă ca atunci când ne-am iubit. Am
Amar
Când copil eram visam le ce-o să am Acum când știu ce e, visez la ce aveam, La putin din multul în care eu credeam; Planul era să fiu mai mult - nu mai puțin decât ce eram. Amintirile-mi sunt
Sunt Douazeci.
zece părticele calde, zece părticele reci. toate mă-ntregesc pe mine - Douăzeci. primăveri și veri și toamne și tot atâtea ierni ce-au nins. mii de dimineți de seri și Doamne... ce sus e
