Bogdan Geana

Acum mă acuzați că sunt politicos cu dumneavoastră? Mai rămâne să îmi cereți să ne și tutuim, și cine știe mai ce? Stimate domn vă rog să interpretați această adresare ca o rugăminte fierbinte de a păstra distanța. V-ați introdus prea mult în zona intimității mele și vă rog să faceți dumneavoastră doi pași în spate, ca să nu fiu obligat să vă ajut eu. Sunteți de un ridicol care poate la orice oră să țină loc de carte de vizită.

Felicitări!

Și ghicitori dacă scriai și tot aveai muză, pentru că așa e datul, nu are nicio legătură cu dărnicia mea. Ea există! La ghicitori însă cred că muza e învăluită toată, cum ți-o fi norocul, altfel e what you see is what you get.

Așa că acordă-i totuși minimum de respect. O să vezi că nu îți va părea rău.

Îți ofer mai jos scrisoarea luI Nick Cave către MTV, din 1995, din care sper să înțelegi care este importanța muzei:
To all those at MTV,

I would like to start by thanking you all for the support you have given me over recent years and I am both grateful and flattered by the nominations that I have received for Best Male Artist. The air play given to both the Kylie Minogue and P. J. Harvey duets from my latest album Murder Ballads has not gone unnoticed and has been greatly appreciated. So again my sincere thanks.

Having said that, I feel that it’s necessary for me to request that my nomination for best male artist be withdrawn and furthermore any awards or nominations for such awards that may arise in later years be presented to those who feel more comfortable with the competitive nature of these award ceremonies. I myself, do not. I have always been of the opinion that my music is unique and individual and exists beyond the realms inhabited by those who would reduce things to mere measuring. I am in competition with no-one.

My relationship with my muse is a delicate one at the best of times and I feel that it is my duty to protect her from influences that may offend her fragile nature.

She comes to me with the gift of song and in return I treat her with the respect I feel she deserves — in this case this means not subjecting her to the indignities of judgement and competition. My muse is not a horse and I am in no horse race and if indeed she was, still I would not harness her to this tumbrel — this bloody cart of severed heads and glittering prizes. My muse may spook! May bolt! May abandon me completely!

So once again, to the people at MTV, I appreciate the zeal and energy that was put behind my last record, I truly do and say thank you and again I say thank you but no…no thank you.

Yours sincerely,
Nick Cave.

partitura de jazz, este fals dar nu de falset, de amator, este fals de traficant de arme insinuat într-un big band și nu cred că vrei asta. Este ca și cum ai descoperi acum, într-un beci insalubru partiturile după care a cântat Fărâmiță Lambru. :)) Te rog, te implor din postura de împătimit și cunoscător, nu îți exhiba o astfel de slăbiciune! Te rog!

Am citit-o de mai multe ori pentru a ma convinge ca aparatul meu critic este reglat cum trebuie. Si acum, dau citire concluziei:
mie imi place cum scrii, dar cred ca muza ta, in loc sa stea la loc de cinste, radioasa sau oculta, sta cu o mapa in mana, in antecamera unui director prafuit de drumuri, poduri si pitpalaci cu enfizem. Iar calitatea de secretara a muzei tale se simte. In loc sa trasezi trasee, sa pui marcaje, tu explici. Poezia ta devine un indreptar, dai atat de multe detalii, atat de multe, incat inutilitatea isi pierde semnificatia. Uneori, tocmai din teama ca nu explici suficient, hipercorectitidinea se deda la acte de mooning.

"Partituri de jazz". Aici, de pilda o si comiti. Ti-o spun in calitate de cunoscator de muzica, implicat in fenomen la nivelul de organizator si colectionar de viniluri. Jazzul e jazz tocmai pentru ca partitura este fie neglijabila, fie inexistenta. Sa amintesti de "partitura de jazz" este ca si cum pe un santier ai introduce un manual de batut cuie, dat la cazma, dat cu bormasina sau ridicat greutati. Suna pretios, ireal si isi pierde taria. Satchmo trebuie apelat Suck mo, iar Nina Simone Simina Simone.

In concluzie, da mai putine indicatii si lasa hazardul sau intamplarea, sau increatul, desi asta e iarasi un termen cam pretentios, sa isi joace rolul!

Iata cine e Medeea Iancu:
https://www.libertatea.ro/stiri/scandal-la-gala-mihai-eminescu-poeta-medea-iancu-iti-introduc-penisul-meu-lung-si-negru-pantec-romania-video-2111362

Imi iau un antivomitiv si revin.

pretiosenia exprimarii. Ombilic in loc de buric... Asta e ca bancul ucis cu nemila de pudibondul care a inlocuit beşina cu pârțul :)

sau fermoarul de la pantaloni, dar e valabil doar in cazurile fara epilare inghinala. :)

care pupa pe toata lumea pe suflet.

Harrelson. Cred ca am luat potul cel mare si plec la mare cu Manelista de Murano.

Ai o linie, care te indeamna sa devoalezi perdea dupa perdea, ca o matrioska, ca un ou kinder. Si ai trama, ai eveniment, scriitura ta e o necesitate, ca un buletin informativ, ca o statistica si informare post-cutremur, nicidecum un dans de societate. Ceva ramane, ceva iei cu tine, fara voia ta. Frumoasa linie, ca un pur sange.

Rog corecteaza!

Iti jur, faza cu crucile este dupa un caz real. Am fost prezent.

Mie tocmai asta îmi place, că mi-ai dat acea senzație din gaming de openworld. După mine, cheia de boltă a acestei lumi este că NIMENI nu știe, încă FIECARE în parte cunoaște. :) Conform lui Habermas, și o regăsesc și pe asta în poemul tău: mai multe incertitudini pot pune bazele unui adevăr. Cu voința de patentare a gustului uitat avem însă o MARE problemă.

Din partea mea
FELICITĂRI

dar am înțeles că e în șantier, cu muncitori, cu numai eu nu pot să dorm care deranjează că ne amintește de Ioane Ioane... Eu, ca juxtalist, tocmai cu asta lucrez, și cu apel la memoria sau la markerele celui care citește. Așa că mă abțin să calific textul, câtă vreme avem estet implicat.

să ne concentrăm, când va fi cazul pe două premii: unul în memoria lui, altul în memoria lui Adrian Firică. Cred că se poate așa ceva, de fapt sunt convins!

Dumnezeu să îi odihnească!

Carmangerie, Daniela la Carmangerie
la CAR MAN GE RIEEEEEEE
Daniela la Carmangerie.

Doar ești ”măcelarul îndrăznelii, nu?

Pe care, nu care. Deci ”cei pe care” și nu ”cei ce”. Corectează!

Iată cum arată statistica pe speța prezentă: 13 ore, 311 vizualizări, 45 opinii.

Este enorm, ar trebui să fie flatant pentru Ottilia numai că nu este, iar în cele ce urmează am să fiu foarte crud: Rudy mai ales, prin frecvență și Daniela, prin gravitate, v-ați bătut joc de textul Ottiliei. Am să o spun de pe acum, pentru a nu exista viitoare confuzii: Rudy nu este omul nostru, infiltrat să facă giumbușlucuri aducătoare de trafic. Nu este clovnul nostru, deși, un cunoscător ar zice că e undercover. Utilitatea lui Rudy nu vine însă fără efort, nu e tocmai ușor să dai mai multă lesă sau să tragi de ea, când e cazul. Ba chiar să îl închizi în padoc, până când îi trece, după care îi dai drumul din nou și îl monitorizezi. Nu merge cu treat, e semn că a venit vremea de băgat la loc, în padoc. Reacțiile lui Rudy la textul Ottiliei depășesc normalul, polemica sau pedagogia, Deontologia pe care se bazează Rudy mă trimite cu gândul la jurizări de specialitate efectuate de specialiști din alte ramuri, sau chiar de nicăieri. Nu voi da niciodată doi bani pe evaluarea unui sculptor de către un veterinar, sau a unei soprane de către un samsar. Până la urmă însă îți spui: deh, e Rudy, e știut, nimic nou...

Azi noapte, la spartul târgului însă apare și Daniela, care de vreo săptămână părea fie că își temperează frustrările, fie că tratamentul endocrin dă roade. Apare și Daniela, o abonată constantă la una dintre cele câteva zeci de mențiuni la Festivalul Internațional de Poezie Romeo și Julieta de la Mizil, care nu dă sfaturi ca Rudy, ci efectiv șterge pe jos cu textul Ottiliei.
Oameni buni, cât poți fi de rupt de realitate sau de înveninat, încât să compari mere cu fluturi? Atât Rudy, cât și Daniela nu știu să scrie decât sonet sau poezie în metru clasic. ATÂT! Au fost acceptați pe un site care nu respinge formele clasice ale poeziei, pe un site de unde și-au luat zborul poeți moderni și îndrăzneți și au ajuns să vitupereze la adresa celor care nu scriu ca ei. Am spus clar: care nu respinge formele clasice, nu ”care încurajează”. Vii la mine în casă îmbrăcat medieval, nu te dau afară, dar dacă miroși tot medieval și începi să îmi remodelezi și garderoba, AI O PROBLEMĂ!

Ceea ce însă, punctual, mi s-a părut de noaptea minții, este un algoritm inventat de Rudy, un tip cu o gură foarte mare, dar lipsit de studii de specialitate, de stăpânire de sine și de profunzime și preluat evident de Daniela, conform căruia Ottilia scrie prost pentru că pierde foarte puțin timp pe câte un poem, nu ca Rudy, firește, care scrie o viață la poezia sufletului. Măi oameni buni, băgați-vă mințile în cap! Avem deja studii de specialitate care evaluează timpul optim pe care trebuie să i-l aloci unui poem ca să fie și reușit? Rudy și Ottilia, cam în cât timp scria Nichita Stănescu un poem, știți? Întîmplarea cu cele 10 poeme ale lui Nichita, scrise lui Alex Ștefănescu, și cu cea de-a 11-a, arsă la masa de la restaurant, o știți? Nu, sigur nu o știți, dacă ați fi știut-o probabil nu v-ați fi hazardat să emiteți raționamente semidocte, Sau acum îmi va spune Rudy că pentru el Nichita Stănescu nu există. La Rudy nu mă mir, iar dacă îmi spune acest lucru Daniela pot să îl justific prin faptul că Nichita nici măcar nu a concurat la Festivalul Internațional de Poezie Romeo și Julieta de la Mizil.

La ”a câta mână” se încheie procesul de creație al unui poem, că văd că asta e expresia care vă place? Contează dacă termin a suta mână în 15 minute, sau a doua mână în 60 minute. La un poem de trei strofe, să zicem - uitasem, și bănuiesc că dimensiunea poemului contează totuși, nu? Îi faceți procese de conștiință Ottiliei că nu îmbătrânește pe text? Veniți-vă în simțiri, dragi colegi Rudy și Daniela! Încetați să mai violați intimitatea aproapelui, cu sfaturi personale, din profunda și bogata voastră experiență!

Nu de alta, dar am, crede-ma, backgroundul potrivit pentru a da si eu mai multe definitii ale poeziei desprinse din istoria sau filozofia culturii sau din estetica. De la Spengler la Croce, cu Platon antrenor-jucator, si de la Streinu la Calinescu. M-as fi bucurat sa fii tu insuti, sa vii cu o interpretare personala, mai cu seama ca eu ti-am sugerat alternativa lui chow-chow pe post de Anubis.:)