Bogdan Geana

O dată dacă mai trimiteți acest text necorectat îl voi refuza definitiv.

Mulțumesc!

totul sa petrecut

De exemplu:
totul sa petrecut de comun acord,

Stimate domn, vorbim acum despre gramatică elementară de limba română, rolul nostru aici nu este să vă învățăm această disciplină.

Îngrozitor de multe greșeli de limbă română.

Rog corectați!

De regulă evit superlativele și locurile comune, însă FRUMOS este potrivit și pe merit pentru acest poem. Vizual, narativ doar ca pretext, cu știința contrapunctului și deosebit de liric.

Roșia cu 5 cu mare plăcere și vibrație.

Limba, cum a zis Irinel prima data !

"Limba noastra-i o comoara..."

Si mi-a sters-o softul asta. Merita multe rosii in 5.

Nu am foarte mult timp sa citesc cu atentie fiecare text care trece direct pe prima pagina. De cele mai multe ori sunt ajutat, si pentru asta le multumesc, de catre colegii mei stelutari. Cu acel prilej citesc unele texte deosebit de bune, care mi-au scapat. "Ploaie de stele" este, prin urmare de bine, nu de rau.

Poemul acesta ar fi trecut poate neobservat daca nu mi-ar fi atras atentia George, chiar daca Irinel a facut tot ce a putut. Ce am gasit este o mare surpriza. O placere nemaipomenita de a rima, genul care, evitand facilul deschide noi perspective in primul rand pentru imaginatia autorului. O cultura filtrata atat cat sa nu traga balanta prea mult intr-o parte. Sa va zic sincer, nu stiam ca pe site-ul nou s-au mutat lupanarele descrise odata de Eminescu. Si mai are si umor, de-ala modern, care iti rade in nas de cat de usor faci omul sa rada cu o limba romana savuroasa, in dotare:
"La revedere, fețe luminoase!

Ne mai vedem, din când în când, pe-aici

să mai jucăm un zar sau bambilici."

Ii multumesc lui George ca si-a anuntat plecarea, iar daca acest lucru trebuie facut citindu-i zilnic cate un poem, zau daca acest "dulce chin" nu merita. Pentru ca avem aici un poet care pe mine cel putin ma stimuleaza.

Plina de greseli. Corectati!

N-o să mai bată inimi calde printr-e șoapte
Golind pământul de tot neamul omenesc
Desprinși de suflete gonim căzuți în noapte
În astă viaț-am așteptat să plece nori
Și au plecat lăsând în urmă flori uscate
Nu mi-au rămas decânt distanțele-ntre noi
Tot așteptând se vor topi zilele toate
Căzut din ceasuri timpul freamătă-n în decor

atunci te rog sa recitesti ce iti ziceam si eu despre activ si pasiv, ca sa pricepi ca faceam la randul meu o gluma. Repet, nu te pot face sa ramai, dar cred ca de asta se va ocupa Agonia in sine, cum a facut si in cazul meu. Cat despre comentarii, eu asta fac, insa, cu parere de rau, nu le pot acoperi pe toate. Pot insa sa iti garantez ca nu voi rata ocazia sa discut cu tine, pe text.

Nu era cazul să reveniți. Pentru că ați făcut-o de pomană. Cu astfel de umori eu nu voi mai intra în dialog, însă sper că am drept la replică.

Prin urmare: prin cele de mai jos am încercat să spun doar că am vrut să îi acord eu însumi stea, însă nu am putut intra în starea dumneavoastră, atât!
”Urmarind ploaia de stele de pe acest text am lasat o ora intre lecturi, pentru a ma convinge ca gresesc. Nu s-a schimbat nimic.”

De unde deduceți, dragă doamnă Moldoveanu că aș vrea ca toți să fie ca mine? Oare mi-a mai rămas libertatea de a spune că din experiență personală (atenție, am spus PERSONALĂ, iar aici nu vă mai permit să înțelegeți altceva) nu am rezonat cu un anumit text???

Nu am criticat poezia dumneavoastră, stimată doamnă, bănuiesc că nu mă cunoașteți suficient de bine cât să știți cum arată o critică de-a mea pe text, și mai ales cât vă costă așa ceva. Am vorbit numai despre modul de prezentare al textului dumneavoastră, incomod MIE. Da? Mie. Ghinion, mai există și alții pe lumea asta decât dumneavoastră și cei trei poeți care v-au dat stea. În tot ceea ce v-am scris era vorba numai despre mine. Dumneavoastră erați doar pretextul. Nu am scris nicăieri că pădurea din fața mea are copaci strâmbi și găunoși, ci că are, per ansamblu, o culoare care pe mine mă ține departe. Recitiți vă rog ce am scris, cu glas tare, eventual.

Nu voi comenta pastilele dumneavoastră de estetică poetică, e deja prea mult, însă, vă rog, mai ușurel cu pianul pe scări. ”Jignit”, ”să impun în sens tiranic.” ???????????????????????????????????????????????????????

Dragă doamnă Moldoveanu, trageți aer în piept și veniți-vă în simțiri.

Fără a fi la formele EȘTI și SUNT. Ai distrus toată poezie doar cu aceste cuvinte.
Uite:
(Sunt) doar amăgit de tine... De silueta ta!
(Ești) imposibilă iubire ce dă boala...

De (silueta) ta! de ce nu de marginea ta?

Adolescentină, Imbolnăvește sunt ambele pretențioase, distante și reci. Transgresează dacă poți în incantație inversă de ”mare vraci lican”. Încearcă să o rescrii așa. Tot ce îți vine să folosești sub forma uzuală, operează estetic după slova și înțelegerea ”marilor vraci licani”. Și pe urmă, dar chiar pe urmă, vino matale cu un neologism interesant (caraghios, savant, argotic...)

E doar o joacă, eu nu încerc să îți impun să îți schimbi scriitura, ci să îți arăt cât e de interesant să dai ghes îndrăznelii de linie.

Îți țin pumnii.

citiți vă rog printre rânduri. Încercam în cheie veselă să vă transmit că ați scris un poem tare bun, în care, dacă artistul se trădează a fi puțin ipocrit aproape că își revendică un titlu de glorie pentru dexteritatea cu care își manipulează slova și publicul. V-a deranjat pseudoacuza, dar înțeleg că interpretarea stă în picioare, nu?

Să înțeleg că ar trebui să îmi cer scuze că v-am tutuit?

Chiar te rog să faci exercițiul ăsta, cu arsenalul tau specific.

sau asta nu se pune la priorități înainte de darea duhului. De unde rezultă că ești puțin ipocrit. Sau foarte religios și pregătit pentru noaptea de înviere, eventual Simon din Cirene.

E de evidențiat.

fii serios Emilian, ieși din prozodia asta! Nu e nici clasică, din păcate, dar modernă cu atât mai puține. Personal mi se pare că nu te caracterizează prin nimic, e ABBA cântată la fel de Metallica. Ideea asta însă, în cheie mult mai cinică, însă pasibilă la ornamentații precreștine (teritoriul tău) și la un bestiar potrivit poate rupe tot pe aici, și asta chiar de luni. Încearcă să o rescrii dar liber, fă-o ”puiul născut viu”, fă-o o grozăvie, o informație a ta, numai a ta, pe care ne-o oferi acum, în premieră.

Baftă!

și titlul onorific și de punctuație ”cronicar al zăpezilor din Bucureștiul de altădată”. Urmează să îți transmit, în semn de prețuire și baza mea de date, respectiv câteva poteci virgine făcute de mine în zona circului sau visarion, în funcție de motivul șaten sau blond al interesului meu.

Totul se bazează pe un cod, fie că e de bare, fie că e de programare, fie că e pe timbre sau pe pagini de socializare. Rezultanta acestor intersectări duce la colapsul îngerilor și la victoria siliciului. Messuferita este o analiză de caz pe ”rise of artificial” și pe parole și vorbe de recunoaștere, inscripționate pe piele sau pe tricouri. Este preambulul perceput în cheie de sumbru a ceea ce ar fi putut fi marea eliberare a iubirii. Nu de canon, nu clișeu însă și nici de convenții, însă, tot ar fi fost mult mai bine.

Îmi face mare plăcere să îi pun marca de valoare!

sunt convins să ai remarcat că dacă e să fac vreun comentariu, cu atât mai mult dacă e sa ofer o roșie cu 5 argumentez dintr-o perspectivă personală. Că e hermeneutică, sau doar un paralelism cultural, cu atât mai mult în cazul tău îmi face plăcere să fac acest lucru, pentru că de cele mai multe ori background-ul tău vine în completare. Aici, în poemul tău, eu am tresărit de fiorul șușei, mai mult decât de cel al tradiției din străbuni și al conservării acesteia, păcat că nu ai dublat totul și cu coloana sonoră de la Tezaur Folcloric. Referitor la literatură îmi amintește de un volum de povestiri semnat de Dan Cojocaru, în care este relatată o filmare la Cântarea României, cu un ansamblu folcloric cocoțat pe vârful unui povârniș care trebuie să coboare, spre cameră. Ghinionul face că cineva a avut ideea să pună pe foc o cameră veche de camion, pentru a sugera ”colbul istoriei”, fumul negru, înecăcios tulburând filmarea și inducând câteva fracturi, dintre care una și deschisă. În ceea ce privește markerul meu, personal, îmi amintesc că la o filmare similară de Cântarea României, undeva la Tulcea. o femeie mai în etate, roșie în obraji și care luase ceva tărie la bord, al cărei rol era să sorteze niște crăpceni proaspeți din coșuri de nuiele și să fie filmată în rândul doi, de atâta euforie săruta peștii pe gură și în punea în celalalt coș, până ce a trebuit mascată cu un dansator popular. În concluzie, dacă cu textul tău îmi stârnești atâtea amintiri, eu cred că e numai de bine, și de la roșia cu 5 în sus.

Felicitări!

Corecteaza