Oameni intre ape

Prin degetele mainii drepte

Ma zgarie placut cand imi curge

Un gand uscat si aspru de demult,

Il tot indepartez si nu-l ascult

L-arunc pe gresie, scrasnind, il calc

si e 'napoi, pe un picior, ca un melc cald!

Adera lipicios cu laxe urme

De parca ar vrea tactilul sa mi-l curme,

De parca eu chiar nu as fi in stare

Sa calc pe el cu ambele picioare...!

Si-apoi, crispata-n echilibrul meu miscat

Cu forta mea cladita din oftat,

Ma-nclin pe-o parte, cu urechea-n vine,

Sa treaca apa rece peste mine.

Aud cum perforeaza prin timpan

Succint, ca zilele-ntr-un an...

Cu-n clipocit sinistru ca o mantra:

pic - cutit, poc - ciocan de piatra...

Asta nu ma lasa sa gandesc,

Susurul asta nu ma lasa sa aud,

Vajaitul nu ma lasa sa adorm

Moartea sata nu ma lasa sa incep...Dar pot!

Pot! Si-mi iau avant ametitor,

Curaj nebun, am! Cu un salt in gol,

Cu-o sete apriga de saltimbanc,

Sarind pe-o sarma suspendata peste-un gang,

Ma ridic apriga-ncordata, gafaind

De adrenalina si de frica si de jind!

Da, voi sari drept in picioare!!

Peste coasta, peste gol, peste-ntuneric

Si saaaaaaarrrrr...

In visul meu sar ca un aaaarc, ca un curcubeu peste orizont, ca o mierla-n soare, ca o lava, ca o scanteie naucita...

Brusc, ma treszesc.

Schimonosita, eu in bratele mele

Chircita din saltul spart,

Cazuta pe partea inimii

Cu sufletul in apa.

In apa calduta, ca un san moale, lasat

Ce demult a alaptat si a ramas sa-si planga maturitatea...

Ca un clei de miere cu sange proaspat si piper,

Intrand din ochi, prin nas, pe buze

Si oprindu-se pe piept

Unde il intind, in nestire, peste tot,

ca si cum m-ar proteja,

Ca inima sa-mi bata mai incet,

Sa o aud -!la dracu!- mai incet!!!

Sa o aud cum tace

Sa-mi dea pace

Sa ma lase-ntre apele mele

Calde si reci

Intre randurile mele

De acum si pe veci

Cu melcii mei devorandu-ma

Constant, savurand cu ochii lor teledcopici

Cum ma cufund intre ape

Pana devin albie

Si apoi prundis...

Si apoi ma vor cauta

Si eu nu voi sti unde sa ma gasesc.