Poezie
Inmugurinda
1 min lectură·
Mediu
Nu pot crede că voi deschide ochii
Și voi vedea
Muguri, ramuri, sepale...
Muguri, ramuri, petale...
Voi putea să-i simt, să-i simt, să-i miros, să-i ating.
Să îi gust, să-i ascult, să nu-i mint-
Să le spun că-i iubesc
Intr-un tril
Și-i aștept să-nflorească-n April.
I-am strâns pe toți pentru mine;
Am buzunarele, mâinile și părul pline
De muguri.
În ochi am un mugur ce-acum înflorește
În dreptul plămânului un mugur îmi crește.
Voi respira prin el doar cântec și zumzet;
Voi vedea prin el doar iz verde
Ce stă să pocnească-
Când moartea lui anunță
C-o floare stă să nască.
Și oameni tăcuți trec în negru
Și nu văd verdele
Și oameni vineți trec în maro
Și nu aud frunzele.
Și oameni trec și nu simt...
Să nu-ndrăznească să rupă muguri
Până ce nu-i iubesc îndeajuns;
Doar să-i privească cu ură
Și vor fi spânzurați de ramuri verzi.
Și vor fi nevoiți să privească veșnic verdele;
Torturați de nenumărate flori albe,
Biciuiți de petale roz de cais,
Pedepsiți astfel până la îmbunare...
Cu toții apoi vor vedea
Muguri, ramuri, sepale...
Muguri, ramuri, petale...
001919
0