Bogdan Geana

te considerăm înscrisă da? În câteva ore se deschide postarea, așa că nu ai decât să trimiți o poezie de-a ta, cu titlul „Stai că ninge”. Și de aici încolo începem să culegem sau nu comentarii. Să ai mănuși de lână, pentru cât mai mulți bulgări. Mulțumim.
P.S.
Cred că nimeni dintre noi nu e pregătit, joacă nu cere pregătire ci spontaneitate.

de regulă mă feresc ca &*(^%&(* de tămâie să îmi explic „accidentele”, dar, aici s-au întâmplat următoarele lucruri.
1. aveam cunoștință de o divergență de opinie legată de faptul că chihlimbarul de Aluniș (Buzău) ar fi tămâie. În realitate nu este, numai că tradiția noastră le asimilează.
2. persoana, ființa, făptura este pur iluzorică: „un deliciu pentru bărbatul care s-ar ”. Condițional-optativ, știm sigur că deocamdată nu se întâmplă nimic. Și nici mai departe: „o reconstituire pe aeroportul metropolitan de lângă burbank”. Ei bine, aici am spart pânza ecranului de cinema și am intrat în... Casablanca. Finalul în ploaie cu Bergman și Bogart nu a fost filmat la Cairo ci pe Aeroportul Metropolitan din apropiere de Burbank, nu i-am reținut niciodată numele.
3. aici e o sinucidere: „(omul) gata să îți ofere a doua șansă fără să îți ceară în schimb”. A doua șansă înseamnă anihilarea mea totală, omul-spoiler, nu?
4. inițiat am vrut ca titlul să dea puțin din casă. Dagherotipul nu se poate obține fără argint, în dihotomie cu tămâia, solul. „Diamonds and rust”, piesă scrisă de Joan Baez, cu trimiteri clare la relația ei cu Bob Dylan, a fost alegerea mea pentru titlu. Iar aici am oscilat între:
„We both know what memories can bring
They bring diamonds and rust”
și
„Speaking strictly for me
We both could have died then and there”.
Am ales strofele din urmă, pe care le-am tradus. Și cum sunt un mare pasionat de Dylan, care își cântă iubirile pierdute argumentând că e normal să le ajute să îl părăsească, pentru că este un companion nociv, inconștient a ieșit ceea ce am postat. Un exercițiu de lașitate și de imaginație: cum ar fi fost dacă...

Și da, ai dreptate în ambele impostaze: este Moldoveanu, mai mult de atât nu se poate, cum, la fel de bine mai jos decât sub o șapă de beton (poate funerară, nu știu, de cavou) nu se poate. Și da, în acele secunde de cutremur efectiv, poți descompune și recompune o persoană, ca de altfel în orice alte situații limite. Am cheia, am toate, CHIAR TOATE, permutările caleidoscopului, dar nu am ce face cu ele.

Mulțumesc mult de trecere și de empatie, sper că nu te-am obosit și nici că nu te-am încărcat prea mult soluțiile tale.

eu cred că nu va fi cazul... Am eu așa mpresia că se fâsâie și că la 11 noaptea vor fi doar câteva texte pe care le vom posta individual, în afara concursului. Culmea e că tot noi ăștia bătrâni tragem, și crede-mă.... nu pricep. Eu mă gândeam că vom fi copleșiți de tineri, care vor să se afirme. Bine că ne facem noi timp,... ca să nu zic că eu mă mai duc și pe Giulești înainte :)

care face implozie. Atâta forță este în ea! Nu voi spune nimic despre imagini, despre pastișe, NIMIC, e bine ca ele să fie descoperite de fiecare în parte. Felicităril!

P.S.
De ce nu participi la Marea Bulgăreală?

ce frumos îți stătea să îți fiu înger. Așa văd eu poemul tău. Sau „Cerul deasupra Berlinului”, al lui Wenders într-un rezumat de 5 rânduri în care nu numai că nu se pierde nimic, ba mai mult, mai bagi și ceva din sfera casnică, ca să îmblânzești bestia pe deplin. Și ca final de scenariu, să îi mai lași și un bilet pe care stă scris: cinci minute pe umărul tău și-a așezat capul un înger...
P.S.
Ar fi frumos să ieși și tu la bulgăreală!.

din păcate avem un glitch, au dispărut stelele, așa că dacă constați și alte dispariții din galaxie, te rog să îmi dai de veste. Mersi.

„Stai că ninge” acesta este titlul corect. Din păcate, și eu, omul, sunt „suspus” greșelii. Nici eu nu particip la concursuri, am părerea mea (mă rog nu e doar a mea, dar ce e al meu e al meu|) cu privire la muză și la ce anume nu ar trebui să o supunem. Îmi place statutul de „rara avis” și mi-l respect. Este unul dintre motivele pentru care nu mai public poeziile în volum, singurul loc unde pot fi acestea citite fiind AICI. Este modul meu de a returna ceva ce am primit aici de la Agonia. Poezie mea de dată recentă se află exclusiv și în întregime AICI.
Postarea se face ca orice altă postare. Titlul poemului postat trebuie să fie comun pentru toți: MB1 Stai că ninge

Atât și nimic mai mult.

Și mersi mult pentru că ne susții!

Acest concurs era „pe țeavă„ de multă vreme, numai că din lipsă de timp, atât noi, editorii, cât și Radu am așteptat un moment mai bun în care să îl implementăm. Nu că acum ar fi fost acel moment, și nici că pe mine m-ar da timpul afară din casă, dar am hotărât să rup pisica.Am scris un regulament, Radu a achiesat, l-a completat și s-a implicat și la partea tehnică. Acesta este unul dintre proiectele pe care de mult v-am amenințat mai voalat, dar v-am anunțat, intențional să îl lansăm. Iată-l.

Acum îl lansăm și ce să vezi, suntem 5 interesați. 5.

Din sute de membri care au citit anunțul și regulamentul concursului... Nu vreau să vă spun din câți care citesc zilnic acest site sau câți comentează, sau câți postează texte. Mă opresc puțin aici, la postat texte. Păi, oameni buni, acest concurs nu ar trebui să strice zenul nimănui, pentru că, ce să vedeți, nu diferă cu nimic de rutina noastră de zi cu zi. În loc să postați otova texte, le înscrieți în concurs! E drept, sub tema „STOP NINGE”, dar care este o temă mai mult decât generoasă. În rest nu trebuia să vă stresați cu nimic.

Am încercat să găsesc posibilele motive. Vă deranjează că jucați în tandem? Puteți alege să nu vă știți partenerul! Vă deranjează că există riscul să pierdeți? Este doar un simplu joc, puteți reclama la orice oră că ați scris/ales un text prost, sub influența băuturilor alcoolice, mai cu seamă că astăzi e sărbătoare!

Și atunci de ce?

Simțiți că sunteți în locul nepotrivit? Aici nu vă pot ajuta. Oricât aș vrea, Agonia nu se va transforma niciodată într-un site de ghicitori și de răspunsuri la ghicitori. Sau când se va întâmpla acest lucru vă garantez că eu nu voi mai fi aici. E păcat însă că în ultima vreme se scrie din ce în ce mai bine, există deja o polarizare foarte interesantă, și apar mulți tineri sau debutanți în poezie care probabil în foarte scurt timp vor urca la 50 sau 100. E păcat, pentru că în locul comentariilor la textele lor se pare că e mai important să scriem și să dăm soluții la ghicitori.

În concluzie, cred că diseară ne va fi tuturor foarte clar cam care este situația pe Agonia, cel puțin în acest moment.

P.S:
Mulțumesc mult celor 5 care până acum s-au înscris la concurs. Și le mulțumesc și celorlalți pentru că, atâta vreme cât până diseară nu vor fi mai mult de 10 înscriși, sfârșitul meu de săptămână va fi mai relaxant.

Cu mare plãcere aş fi fãcut echipã cu tine şi probabil am fi rupt, însa, precum vezi nu ni se oferã ocazia asta. Prin urmare aş fi onorat dacã mâine seara, când ar fi trebuit sã intrãm ín concurs sã ne lansãm cele douã poeme. Mãcar noi am încercat....

Explicã!

ca tu nu participi?

Important e sa se inscrie, am sa revin mai pe seara cu mai multe amanunte. Vedem noi pe urma insa, dupa cum spui si tu trebuie sa fie ingrozitor de nepotrivit ca sa nu se califice. Mersi si continua sa ne dai sfaturi, te rog!

fix așa era și gândit, dar nu vă pot divulga mai multe. Mi-e teamă însă că dacă nu ne strângem mai mulți va trebuim să ne oprim aici și să ne reprofilăm pe ghicitori. :) Și tu și Tego nu vreți să vă știți coechipierul, poate e bine să regândim acest aspect. Aștept să văd care sunt următoarele feed-backuri și vom decide din mers. Mulțumesc amândurora pentru ajutor, cu atât mai mult că fiind prima încercare de acest tip este posibil să ne lovim de câteva sincope. Mâine seara spargem purcelușul!

nu vei fi singură, îți promit. Ne vom măscări toți. Trimite mail și specifică dacă vrei sau nu să știi cu cine joci în aceeași echipă. Atâta tot. Și spor la scris. A mea e gata, acum am terminat-o, dar o voi posta mâine, la ora 23.01, după ce îmi voi ști și coechipierul. Ca la olimpiade, important e să participăm. Și așa cum mi-am permis să fac lobby la tine voi face la toți cei care au dubii. Sper să nu aibă! E prima bulgăreală pe anul ăsta, însă, cine știe? Fără emoții, ne vom face de râs în cadru organizat.

sunt în asentimentul tău. Este exact motivul pentru care voi participa și eu. Poate pic cu tine în echipă :) Mamăăă ce va urma. Evident că se va afla de luni încolo. Respect și aștept înscrierile.

mai ales că acest concurs este o joacă și nu a fost gândit doar pentru „tinerii” membri. Dacă ne retragem pe rând îți garantez că miza va scădea și este mare păcat. După cum am scris în regulament, singurul la al cărui poem nu poți comenta este colegul/colega de echipă. În rest, poți urca text și poți și aprecia un alt text, până la urmă ne respectăm suficient cât să recunoaștem un text mai bun ca al nostru. Eu cel puțin așa voi face. Sper că te conving și că nu tocmai tu te vei retrage. Hai, poate nu va mai exista data viitoare, sau poate că data viitoare o facem și mai și!
P.S.
Eu am o vârstă mult mai repsectabilă decât a ta, sâc :)

Ai să râzi de mine, dar mi-o imaginez recitată din off, pe o prezentare de modă J.P. Gaultier. Motivul poate fi, într-adevăr, firul roșu împletit. LIGNE MAGINOT i-aș zice prezentării. Cum ne protejăm corpurile de moarte? Cam ăsta cred că ar trebui să fie laitmotivul. Cu sentimentele ăstea plec eu, după ce m-am lăsat pătruns de firele tale roșii, împletite. Mulțumesc.

si nici nu va fi interzisa prea curand aici, asta va pot garanta. Mai depinde si de socializare, ca una e in Vaslui si alta intr-un club de fițe :)

Cat despre Kim Boggs, recunosc ca nu as rata sa te vad asa la un cosplay, recitand serios din Cioran. "Neajunsul..." ar fi mişto de ales, fiind mai concav şi mult mai zgârcit ca emulație.

legãturã Ceauşescu aici. El a moştenit o utopie şi nu a ştiut cu ce se mãnâncã. Iar de nou, nici vorbã. Sunt vechi ca vinul.

de fapt nu pe tine, că tu ești tălmaciul, truverul, cred că Cantor și-a băgat coada inclusiv în rândul tovarășilor de drum culeși de pe te miri unde, Gellu Naum e donator de treabă, pentru Dorothy sau pentru Harap Alb. Transfinit este rândul celor care pornesc într-o căutare, nu doar feeia, iar poemul tău, îmi place să îl siluiesc și eu la rândul meu (dacă l-ai eliberat, l-ai sacrificat) despre asta vorbește, este, dacă voi fi înțeles cum trebuie schema ancestrală și exhaustivă a formării și perpetuării partidului comunist, în care Manole o zidește pe Ana (paradoxal a fost și Ana Pauker zidită de Dej), pentru ca lucrurile să meargă bine, până la capăt. Transfinită este prezența ei și a oricărui tovarăș de călătorie (the carnies), mai puțin tu/Manole. Că așa e viața, pornim la drum și tragem după noi, ca un miriapod tot ce ne poartă sensul, toți însoțitorii (carnieșii ăștia) sunt rulotele fără de care omul cu blană de urs ieșit de sub pod ne anulează drumul. Tu eșt, evident, directorul circului ambulant. Tu, care de data asta legi aripile pentru ca pe zăpadă să nu lase semne de înger, ci probabil de prăbușită. Îmi amintește de un amic care, mic fiind și alegând evident orice alt termen care semăna puțin cu răposata ne-a povestit despre „strămutata” lui cutare...Frumoasă feeria ta. Acum da-ne și filmul, Edward Scissorhands, probabil.