Bogdan Geana

De păstrat această profesiune de credință a domnului Ionuț Caragea!!!

Această escrocherie este „critica lui Ionuț Caragea”, să ne ferească Dumnezeu. Doctorul Ciomu de pe Agonia!

tu nu pricepi că TU NU MI-AI COMENTAT TEXTUL??? Ai scris despre ce vrei tu, mai puțin despre această zbatere, motivând că acesta ar fi universul meu, din intenția de a le arăta arhanghelilor tăi cât ești tu de erudit?
P.S.
Iar denaturezi vorbele mele. Eu nu am spus că aș reproșa „celor care le comentează cărţile, că nu au înţeles nimic din ele”. Am spus efectiv că nu ai înțeles ce îți reproșez. și anume CĂ DE FAPT NU MI-AI COMENTAT TEXTUL!!!

Probabil că la tine relaxarea implică amatorism, la mine relaxarea și profesionismul nu se bat cap în cap, prin urmare sunt foarte relaxat.

nimeni nu vă cere să fiți nici tăcut și nici umil. Sau cel puțin eu nu voi face asta. Dar puteți fi cinic, miștocar, argumentat și la obiect chiar fără a adresa invective. E un efort, dar credeți-mă merită!

Nu mă deranjează părerea cuiva, care îmi desemantizează textul, ci părerea ta, care deturnezi cititorii spre sfera ta de comprehensiune. Nu am spus că nu e dreptul tău, sau că voi milita spre a alege cine să imi comenteze textele, ci că nu consider analiza ta literară o expertiză. Pentru că tu nu vorbești despre carnea ideatică a textului meu, ci despre ce vrei tu să înțelegi. Tu nu intri în mintea și în universul meu, ci te folosești de ele pentru a lua puncte în fața arhanghelilor care îți completează armata,

P.S.
În comentariu nu m-am explicat, ci mi-am justificat doar reticența. Dacă însă m-ai fi întrebat ce și cum stă treaba cu vorbele-mucenici atunci abia m-aș fi explicat. Dar nu a fost cazul. Cât despre subtitlu, iarăși încerci să tragi spuza pe toarta ta. Un om care poartă un măgar pe care scrie: calul cel mai prost conform genialului Ancuța, este oricum, numai frustrat nu e. De ce? Pentru că vede toată lumea despre ce cal este vorba. Și înțelege că ce nu poate calul, deseori poate măgarul. Deci despre ce vorbim aici? Despre ou sau despre găină?

sunteți destul de aproape de închisul contului, considerați acesta cel de-al doilea avertisment. Și oricum, nu este vorba despre închisul contului, ci despre scăderea nivelului suficient de mult pentru a putea să vă controlăm tourette-ul. Nu vă interzice nimeni să fiți contra, dar dacă nu vă puteți exprima civilizat, nu disperați, vă ajutăm noi. Mergeți pe încredere!

Dragă Ionuț, o voi spune de la început că dezavuez această tentativă a ta, și consider că prin ea ți-ai făcut un deserviciu. Acum rămâne să stabilească ceilalți dacă a fost un gest voluntar, calculat și rău intenționat la adresa mea sau unul involuntar, sincer și plin de bune intenții. Cu siguranță „oamenii tăi”, pe care i-ai făcut oameni, publicându-i, s-ar fi dat peste cap să scrii așa ceva despre ei, pentru mine însă ceea ce am citit mai sus este o catastrofă. Pentru că mi-ai deranjat confortul zen de „cadavre exquis”, stare pentru care am luptat o viață întreagă și care pentru tine este de neînțeles. De aici și catastrofa laudativă la care recurgi și care nu are nimic în comun cu caracterizarea pe care mi-o faci. Este neprofesionist să începi o astfel de anamneză punându-mă în antiteză cu restul cititorilor: „Bogdan, textul tău e destul de bun, dar trebuie ceva ştiinţă şi inteligenţă pentru a fi analizat cum trebuie.” De fapt, cu restul cititorilor, mai puțin cu tine, care deții știința și inteligența de a mă analiza. Și o faci prost, arătându-ne cam ce background și cultură ai tu, care nu are nimic în comun cu „traumele” și experiența mea culturală care au dus la confesiunile mele. Pentru că eu nu scriu pentru public. Eu scriu NUMAI și NUMAI pentru mine. Mă exorcizez, Prin urmare absolut toate trimiterile sunt la rândul lor alte povești, pe care nici cei mai intimi din jurul meu nu prea le știu. Așa că ceea ce faci tu este o manieră ieftină. care se pare că ți-a adus până acum ceva satisfacții, pentru că altfel ai fi renunțat din timp, de a flata și manipula. Sunt prea smerit însă pentru a mă putea tu manipula, chiar dacă vei găsi fraieri care să creadă că profit de fiecare prilej pentru a mă lăuda cu „trofeele pe care le dețin.” Profit de ocazie pentru a îți comunica că: am un doctorat în literatură comparată obținut în străinătate și o recunoaștere din partea unui foarte important om de litere, Valentin Tașcu este numele său, ca fiind unul dintre singurii trei exponenți ai „juxtalismului” în poetica românească: Andrei Novac, Marius Marian Șolea și cu mine. Noi ăștia, ale căror premii ne descalifică în fața colecției tale impresionante. Spun asta pentru a te face, chirurgical, să înțelegi că nu mi-au murit lăudătorii, însă că știu când să îmi întrerup starea de smerenie, iar acesta nu este unul dintre acele momente.

Pentru a îți și răspunde, la obiect, îmi plac americanii și mă inspiră în aceeași măsură în care mă inspiră ungurii (ai citit Kassák, József, Örkény sau Bartis???), englezii victorieni, francezii, începând cu Villon până la Celine, Vian sau canibalismul lui Houellebecq, sau post neoavangardiștii italieni, însă asta nu are nicio legătură cu ceea ce simt eu, cu cele ce mi s-au întâmplat sau mi se vor întâmpla. Nu în ultimul rând, muzica și filmul au un loc cel puțin la fel de important, multe imagini sunt reînchipuirea unor filme care m-au marcat sau a unor momente critice în care versul și nota muzicală împlineșc vraja, în concluzie, acesta este bestiarul meu juxtalist, Din fericire, de data asta nu îți vei permite să sugerezi că mă laud cu toate ăstea, deși, involuntar asta fac de fiecare dată când cineva îmi strică zenul și mă obligă să dau socoteală pentru îndrăzneala de a împărți cu acesta același metru cub de ozon.

În final, o singură rugăminte: șterge acest laudatio intempestiv. Ție îți faci un uriaș deserviciu, nu mie, care citându-l pe Saussure, nu utilizez același canal și nu împărtășesc cu tine același cod de a comunica. Deci mulțumesc, dar nu mulțumesc!

Sunteți nedrept! De fiecare data cand ați cerut sprijinul ne-am implicat. De aici şi până la a vă supăra că nu renunțăm la treburi pentru a vă corecta poemele... e cam mult, nu credeți?

Faci o mare confuzie, introduci de la tine si scoti de la tine concluzii. Intr-un context de expertiza am spus ca am multi ani de facultate de profil si un doctorat. Nu m-am laudat o clipa. Daca ma intrebi ce meserie am si eu iti raspund: doctor, nu inseamna ca ma laud. Dar fireste, probabil ca alti s-ar lauda. Si ca sa vezi ca nu ma laud, evit de fiecare data sa devoalez unde lucrez, acolo sa vezi laude! Din perspectiva asta studiile imi sunt foarte utile.In ceea ce priveste disputa cu Ancuta iarasi gresesti cand consideri ca "as fi intrat intr-o competitie" cu acesta. Nu sunt aici sa intru in competitii, dar cand sunt lezat este dreptul meu sa ma apar. Devii insa chiar patetic cand vorbesti de anonimat. Poate in prezent nu scriu in Romania literara, dar crede-mă, mai toti de aici suntem mari anonimi pentru ei. Cum stiu toate astea fiind un anonim? Ei bine, intrebarea asta ramane deschisa :). Constat ca ai o problema cu recunoasterea, eu nu am, poate ca aici incepe drama celor nemultumiti ca nu ma aplec ca ghiocelul in fata voastra. Fii mai precis, documenteaza-te cat ti se permite si poate vei ajunge la concluzia ca unii nu dau doi bani pe volume sau premii obscure, si cu toate astea merita respect.

diferența între mine și orgoliul dumneavoastră literar, premii, volume, respectiv al lui Ancuța este că eu sunt scriitor-amator, nu profesionist ca dumneavoastră și că nu dau doi bani pe trofee sau pe volumele sau articolele de care spuneți dumneavoastră. Pe care le am și eu, dar cu care nu mă laud. Singura „escapadă” literară se întâmplă aici, pe Agonia, și nu cred că e cazul să vă explic motivele din spatele acestei decizii personale, dar vă garantez că e foarte bine! Pentru că eu am un job de zi și multe alte hobby-uri de noapte, printre care și poezia. Este dreptul meu, vă rog să mă credeți pe cuvânt. Altfel, mă bucur că ați revenit, ca să întăriți binomul lui Stănică, doi imaculați.

ești sfânt!

Domnule Stănică, dezgust am simțit și eu când am citit mizeria domnului Ancuța la adresa mea, autor care a acceptat o funcție refuzată de domnia sa, atât despre editorul poezie.ro și nimic mai mult, e dreptul dumneavoastră. Aceasta însă nu vă dă și dreptul de a mă trage de șireturi, câtă vreme eu mă adresez dumneavoastră insistent cu pronumele de politețe. Ați remarcat atât de multe astăzi, că asta v-a scăpat cu vederea. Vă permit acest ultim abuz.
În ceea ce privește „se duce chiar la dracu locul acesta”, nu v-a legat nimeni aici de catarg! Să nu exagerăm, da?

să lămurim puțin pedagogica dumneavoastră revoltă. Dreptul meu la replică este scris în pagina mea și, într-adevăr, momentan se poate vedea pe prima pagină, iar asta pentru că, independent de statutul meu de editor sunt considerat, ca și dumneavoastră, dealtfel, un autor decent. Într-adevăr, textul nu avea bifată căsuța cu conținutul vulgar, îmi cer scuze, s-a rezolvat, acum o are, însă, atenție la detalii: conținutul vulgar îi aparține domnului Ancuța și nu mie. Frumos oricum din partea dumneavoastră că judecăți cu dreaptă măsură!

Pentru că se pare că nu dețineți proprietatea termenilor, permiteți-mi să vă spun că dreptul la replică nu are nicio legătură cu „orgoliile”, cum le spuneți dumneavoastră, ci cu dreptul la restituire morală. Și încă o dată vă repet, textul este scris de autorul Bogdan Geană, nu de editorul Bogdan Geană.

Dreptul la replică nu este, domnule Stănică lipsă de maturitate, ci doar modul subiectiv în care apreciați dumneavoastră acești termeni.

în alegerile prozodice ale autorului, George e foarte bun în domeniul ăsta, rezonez însă sau nu cu o stare, pe care mi-o asum pentru că în primul rând o recunosc. Iar aici sentimentul meu este că ai reușit poate cel mai subtil portret (sau diagnoză) a unei umbre (noi) din perspectiva corpului nostru adevărat, închegat din carnea adevărată a amintirilor pe care le-am însămânțat în alții. Este o simbioză, dar în egală măsură o analiză a blestemului corpului astral ce suntem, imperfect, inutil în marea majoritate a timpului și invers-logic în esență. Pentru că pentru a avea adevărata măsură a noastră ar trebui să îi strângem alături pe toți cei care contează. Din nefericire, absurd și imposibil din rațiuni de tempora labuntur. De recomandat!!!

Eu personal mă simt foarte aiurea, pentru că singura ipostază în care nu mi-ar mai fi milă de Leonard Ancuța ar fi aceea în care ar disparea din imediata mea vecinătate, ceea ce refuză cu obstinație să facă. Dar mila asta mă sfârtecă, pentru că in comparație cu noi, ceilalți, el se minte ca ar avea viață dincolo de acest site şi de garsoniera sordidă închiriată de preşedintele de bloc unde îşi citeşte videopoemele. Ori nu are. Are amintiri şi o inepuizabilă nostalgie care îl face să scrie aceleaşi lucruri, prim diverse efecte sau permutări. Pentru asta îmi vine să promit că nimeni nu îi va coborî vreodată nivelul, pentru a găsi aici, la noi, mereu un acoperiş o vorbă bună. Mi-e milă să îl văd cât suferă, ca un bătrân intelectual care refuză să primească pomană fiind dispus chiar să accepte ipostaze degradante, numai să arate lumii că a rămas demn.

Apăs un buton şi se rezolvă, e deja prea mult. Mă trimite cu gândul la Sapoca.

rugându-te să îmi scuzi bancul poate exagerat, am să îți spun următoarele:
„ia-l acasă, spală-l și deparazitează-l și abia pe urmă dă-i din nou drumul în sălbăticie. Pentru că e jalnic cum e acum.”

Zici că e turbat. Face tot posibilul să fie dat afară, iar eu mă angajez să nu îi mai ofer a doua șansă. Pentru că în curând se va da peste cap să îl reprimim și... canci.

este ultimul avertisment!!!!!!

Ca un făcut, site-ul acesta se îndreaptă într-o direcție greșită de fiecare dată când dumneavoastră sunteți nemulțumit, iar lucrul ăsta vine la pachet cu personalitatea dumneavoastră. Iar dacă astăzi demonizatul sunt eu, acum 5 ani era un coleg de-al meu, un „comunist obosit”. Nu e bine domnule într-o lume în care nu sunteți singur, mereu se vor ivi unii sau alții care să vă facă greutăți.

Pentru conformitate las aici urecheala dumneavoastră de atunci, să vadă lumea cât sunteți de dârz.

Leonard Ancuta [17.Mar.20 17:17] draga desteapto, sau desteptule care te crezi editor, comentariul meu de la offtopic, unde l-ai pus tu, era unul de bun simt si cu invataturi pentru multa lume. dar tu asta stii sa faci, sa bagi adevarul sub pres pe pretext ca e gunoi. rusine sa-ti fie, deja inteleg ca esti un comunist obosit!

și dintr-o dată altruist, laudă fără parandărăt.
Domnule Ancuța,
atfel stătea treaba dacă și la textul meu, în loc să mă jigniți ați fi făcut o critică cât de cât constructivă. Probabil că v-a fost teamă că „cititorul de dicționare” este redutabil, și nu ați greșit. Oricum, bateți câmpii când spuneți că aș fi arogant și că vă consider proști, câtă vreme eu laud ziua de 29 februarie și dumneavoastră nu vi se pare sub nicio formă suspect..... Las textul dumneavoastră, să vă mai mândriți puțin cu el.

cu plumbul de gat
Leonard Ancuta - 14 ore în urmă
de fapt nu te ridici la suprafata. poemul nu are nimic special, deosebit, în afara de greutatea altcuiva, nicidecum cuprinsa aici. meritul autorului e minor, ca al unui cititor de dictionare. mai e si multa aroganta ieftina, de genul eu stiu si voi sunteti prosti. pacat. parerea mea ca autorul are neaparat nevoie de un curs de rușine. pînă nu se crede prea important ca un personaj din las fierbinți.

că acum îmi vine din nou sângele la cap. Să ne ferească Domnul de mai rău. Totuși, cred că dumneavoastră veți rămâne cu amintiri frumoase!