Bogdan Geana

Foarte plăcută la citit și puțin nitro pentru de multe ori inutilitatea discursului. Recunosc că așteptam un anacronism, dar, de vină este doar mintea mea perversă.

Nu e deloc rea, însă pare că nu ți-ai găsit încă nervul. Oscilezi între cadratura haiku și dicteul automat, ar fi bine să alegi una dintre ele. Da-i bătaie, te citesc cu multă curiozitate!

Până la urmă totul se reduce la ce e pe jos, la pietre, de pildă. Cât ne-ar lua să culegem toate pietrele, ele singurele martore la zise și făcute? Ar trebui să le expunem în muzee, ele singurele ne sau le vor supraviețui.

Câinii ăia chiar au de ce să se bucure, în lanțul lor. De pildă, câinele de poșetă al fostei iubitei al fostului Johnny Depp, fără lanț, nu prea avea motive de bucurie când levita dincolo de geamul mașinii în mișcare, pasibil oricând de prăbușire, dintr-o crampă a maestrului JD. Lăsând gluma la o parte, cum zicea și Liviu, incredibil de tensionată și de bine echilibrată, ca o prăbușire în realitate după prea mult Tom și Jerry. Fericit de a o fi citit.

Eu cred ca e basca. Cand ploua mi-o pun din nou pe cap.

Și totuși, dacă nu ar fi lumea asta strâmbă, cine naiba ar mai goli pușculița de Crăciun pentru un brad tăiat și efemer. Vorba soției mele, când am decretat că de revelion voi lua fireworks de mulți bani: nu ar fi mai bine să scoți bancnota și să îi dai foc?

Evident că e un simulacru, zici că s-au pus iluminati pe noi cu raw veganul și paleo trași de greieri albi. Dar nu în sensul cu nemulțumirea spre mai mult, ci cea a rebours. Poți fi nemulțumit și pentru că vrei mai puțin. Când ai mai mult nu mai ai nimic. One is THE NUMBER.

astăzi e ziua revelațiilor. Mare bucurie că te-am citit! Vezi că ai câteva typo, corectează-le, pentru că bănuiesc că nu sunt licență și e mare păcat. Încă o dată felicitări!

Îmi amintește de bucătăreasa de la castel! De fapt îmi amintește de un fapt divers cu o castelană eșuată care ar fi putut angaja orice. Increat sau patologie, sondaj embrionar.

Mulțumesc mult, pentru că este o joacă, un soi de: nicio zi să nu treacă fără să vorbim despre... Mie astăzi mi s-a năzărit pe pinguini. De fapt, deloc ornitologic, despre vârful vizibil al ghețarului. Am vulgarizat la greu.

gata, declar cu mâna pe inimă, ești plăcerea mea vinovată.

frumos poem, ca un maraton de imagini filmate, la capătul căruia un savant nebun vine cu două vase comunicante și niște catalizatori și ne propune „o cristalizare”. Iar în timpul procesului ne recită, solemn, bancul cu găina

Mi-ar plăcea să fii îngăduitoare și să accepți lapidara mea descriere: some days are better than all the others. Scrisă fin, cu un anumit feminism românesc clasic, nobil.

Foarte reușită. Are ceva de poem beat cu câteva concluzii poate puțin inutile, dar per total, armonioasă și amară.

Draga Marius Toma

Pentru bunul mers al acestui site, te-as ruga sa incerci sa fii mai putin lapidar si mult mai pedagog.

Prin urmare, te-as ruga sa explici ce anume nu-ti place la acest text.


Bogdan Geana


Dupa mine e un text chiar foarte reusit. Sa ma justific:
- este unitara, construita in jurul interogatiei retorice: De ce?
- este o poezie senzoriala, un monolog in sentiment, si nu dincolo de el. Imi sprijina aceasta argumentatie lipsa imaginilor auditive, in favoarea acelui obsedant: De ce nu taci?
- izolationismul este perfect redat
- are paradoxuri, care reusesc sa aduca in contemporaneitate un text clasic ca acesta. Nici nu se pune problema postmodernismului, ci a sincronismului monden al curentelor literare.
\"Ți-e bine să mă știi-necată în fumul de țigară
\"
- finalul este deosebit de puternic (atat cat isi poate permite un discurs senzorial) deoarece duce la bun sfarsit sentimentul izolationist, instrainarea, rabatul, si paradoxul devine acum cinism si haz-de-necaz.
\"Prin testament îți las sufletul meu
...și bani de flori.\"

Sunt motivele mele de a da o stea!

Bogdan Geana

\"Rolul a fost cu atât mai greu, cu cât existau precedente cu Jane Fonda, Whoopi Goldberg, Susan Sarandon, Julia Roberts. Diana Giubernea a reușit să implice în spectacol totul. Părul, gesturile, vocea, ochii. \"

De aici se intelege ca toate aceste doamne au jucat in Monoloagele vaginului.

Asa sa fie, sau doar scriitura e stangace???

\"D. Ți-arăt eu ție uitat prin gaura cheii, voyeuristule. Cortina!\"
Se vrea un semnal cultural, un dialog sau o giugiuleala casnica intre doi turturasi care sunt si cuplu, sunt si oameni de cultura???

Nu mai inteleg nimic? Valoarea culturala doamna, cat e valoarea culturala???

Draga Radu,

felicitari pentru poem. Stii, oricat ma consider de educat, un singur lucru nu am putut sa-mi impun niciodata. Sa nu rad de omul care cade, pe scari, pe coji de banana sau de pe scaun. Citind poemul tau am inteles ca moartea e un om. Labila la scari, inspaimantata de banane si vulnerabila in fata scaunului. Am inteles acum ca daca razi de impiedicatamoarte ai mari sanse ca de jena sa te neglijeze, pentru o vreme.

Acestea fiind zise, consider poemul tau didactic.

Cu respect,
Bogdan

O sa fii, nu o sa fi!

Interesant. Poemul acesta este rece, ca toate celelalte, insa curge atat de lin si de impenetrabil incat raman. E genul de text pe care nu ai cum sa nu-l citesti de doua ori, si uite asa, ramai cu ceva. Cu un flirt sanatos al notiunilor in jurul cuvintelor.

Gabriela, era vorba despre proza lui Voiculescu, nu despre poezie. Am regasit in poemul tau toposuri din nuvelele acestui mare si nedreptatit scriitor.