​sonetul omului nou cu reconversie ușoară, din perspectiva cârciumilor tot mai rare și a serviciilor de sănătate prompte

s-a mai închis o cârciumă, ce dacă

nu face față plugul de amar,

de s-or strica oloaie de potroacă

și–ngălbeni-vor foi din calendar

când codul de troian se învălește-n jale,

și-n abatoare goale vântu-i condamnat,

ne-om recunoaște simplu, după cale,

omagiu sticlelor cu gât tăiat

pe urmă ne-om încolona spre recalificare

grotescul, arbitrarul rol să ni-l jucăm,

se mai închide-o cârciumă în zare,

lângă copaci, brancardieri de fum ne-așteaptă să clacăm

de optimism, lucizi și lăudând din guri și minți smintite

comandamente ale crizei în stand-by și pregătite