natura moartă ca un zombie se prelinge eviscerată din tablouri
am aspirații de arhetip și incongruențe de safir
în absența razelor de soare, mi s-au aprins călcăiele
după o floare, umblu desculț prin sere și fluier a
pagubă, acestea fiind scrise am rupt-o la fugă prin
desișul de coduri în halat de molton și scufie cârpită,
la colț de rând mi-am spus superior că la tine acum abia a apărut
error 404.
ai irosit o frumusețe de vise pe fluieră vânt,
și două fise pe confirmări de primire. saltimbancii tăi
cu moralul la pământ zac pe brancarde artizanale,
frumoasa cu havane în tăviță sângerează la nas,
te-ai fi așteptat să...
nu, de o viață respect sportivitatea,
pentru că odată excelam în uppercuturi murdare și lucrurile ăstea nu
se uită, ai greșit, asta e, ești tânără, încă dorită, așa că
evaporă-ți lacrimile și rebutează.
victime colaterale, consumabile, ele toate definesc corpul tău astral,
dar desigur tu te crezi altruistă și mână largă, când, în realitate,
să o spunem drept, eu nu am existat decât ca un bonus la depresie
și în tot acest timp tu nu ai fost decât o văduvă neagră.
probabil că la un moment dat vei urma
scenariul din zece negri mititei, cartea și nu filmul
cu gangbangeri , și vei ieși din poveste, la fel de singură și nesatisfăcută,
dând vina, pe cine altul, dacă nu pe mine.
femeie, tu te-ai născut fericită,
dar m-ai născocit pe mine ca să pari mai specială.