depresie cu o peliculă fierbinte de apă dulce peste care o albină stă pe spate și încearcă să se întoarcă
dumnezeule, și purtai saboți albi de farmacistă,
și când căutai o carte pe raftul cel mai de sus,
nesigură pe tine, mereu în căutarea unui prieten
mai bun decât tine pentru mine, încât
mușchiul tău gastrocnemian își arăta la rândul lui
mușchii
calea victoriei se translata peste apeductul alternativ
al celor mai circulate bulevarde ale lumii
pe care urma să ne plimbăm
împreună
într-o vară în care boicotam campionatul mondial
și gurile de canal gâlgâiau a zara fierbinte, infernal
un glas străin îmi sugera că ar fi bine să aleg
între tine, dopurile de urechi și un pahar cu apă,
se poate și o linguriță cu șerbet de trandafiri?
pentru că
iubita mea înflorește, în fiecare zi
și glasul acela, pe care l-am atribuit în cele din urmă unei
manifestații stradale mi-a șoptit doar atât
nu e nimic în neregulă cu apa
câtă vreme te menții,
deasupra ei
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Bogdan Geana
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 148
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 22
- Actualizat
Cum sa citezi
Bogdan Geana. “depresie cu o peliculă fierbinte de apă dulce peste care o albină stă pe spate și încearcă să se întoarcă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/bogdan-geana/poezie/14178324/depresie-cu-o-pelicula-fierbinte-de-apa-dulce-peste-care-o-albina-sta-pe-spate-si-incearca-sa-se-intoarcaComentarii (5)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
SVsituație care ar da pe mulți pe spate
așa sunt astfel de clipe, precum o peliculă în care, neputinciosul, rămâne captiv
doar că, spre deosebire de albină, acesta doar se preface c-ar fi victimă
oricum, nu s-a demonstrat că zbaterile alea ale unei albine nu ar fi de fapt
hârjoneală, un fel de distracție la maxim într-un moment de derută
căci, privind la saboții aceia, la mușchii încordați și mai ales la
cât de mult se dedică ea, indiferent dacă ar rămâne chiar și pe planul doi,
după pasiunea lui care stă prin cărți
reușit poem, bun poem!
GP
TD"un glas străin îmi sugera că ar fi bine să aleg
între tine, dopurile de urechi și un pahar cu apă,
se poate și o linguriță cu șerbet de trandafiri?
pentru că
iubita mea înflorește, în fiecare zi
și glasul acela, pe care l-am atribuit în cele din urmă unei
manifestații stradale mi-a șoptit doar atât
nu e nimic în neregulă cu apa
câtă vreme te menții,
deasupra ei"
sincere aprecieri!
luminez
S-ar putea zice, dacă am citi cu atenție titlul (poate unul esențial pentru înțelegerea textului, chiar suficient de reușit), că e un fel de artă poetică, în care alegerea poate părea a hazardului, dacă nu cumva e mai degrabă o ascultare a vocii/vocilor interioare.
Până la urmă, structura „de suprafață” poate releva ceva simplu: iubita caută o carte pentru iubitul său, o carte în care acesta să găsească un prieten „de hârtie” mai bun decât ea (cred că, mai curând, Pantazi, nu Pașadia, dacă ne gândim la „crai” ori poate cu totul altul, dintr-o altă carte). Apoi, după acele „umflări” de mușchi îl translatează pe subiectul liric, prin reverie, odată cu tot Podul Mogoșoaiei, într-un alt topos/ în alte toposuri.
În fine, vocea aceea pare să-i spună: „Scoate dopurile din urechi, nu refuza paharul cu apă, chiar dacă dorești șerbet e trandafiri! Ce-ți mai trebuie, când ai alături cel mai frumos trandafir? Nu-l vezi cum înflorește?!”
Oricum, dincolo de ce-o fi în textul acesta, pe care sigur îl voi mai reciti, echilibrul oricum s-a găsit. Și poate aceasta era, de fapt, ieșirea din text: să păstrezi echilibrul dintre dulce și amar cu o un pahar de apă, că doar și după tărie sau cafea, tot apa rezolvă mai bine. (!)
Scuză-mi aiurelile, dar să știi că delirul meu critic e unul controlat. Și am căutat să dau și de miss Pena. N-am găsit-o. Poate că n-am căutat bine!