​dacă supraviețuiești totuși endocrinului, atunci ne vedem la toate pânzele sus, sexoaso de altă dată

cu părere de rău și mie mi se pare awfull. nu știu, este ceva

în scrierile tale, Ottilia care îndepărtează cititorii ca mine, așa

îmi zicea când se supăra periculos, Ottilia, Ottilia, mă lapida de sex,

mă depersonaliza și mă arunca la linoleum, cu botina ei neagră,

de piele, lungă până la genunchiul sidefat de maestră de go,

ștanțându-mi o stea pe walk of shame L4-L5 și mă striga pe

nume, Ottilia, când de fapt pe mine mă cheamă bogdan, așa

mă cheamă, bogdan, să-mi zici prietenește măibogdanemăi,

cu ce doleanță ai binevoit să te deranjezi până la mine? nimeni

nu era să mă audă, să mă panseze; mi se părea că destinul meu

era să joc în saw 7 cu numele de scenă Ottilia, deși în acte

mă cheamă bogdan și să îi supraviețuiesc ciuntit. înotam narcotic

în încercarea de a-mi aminti pentru câte continuări semnasem

contractul pe bogdan și nu pe Ottilia, vrăjit de seminubila ei

frumusețe (trăsăturile căprioritice la femei ar trebui scoase

în afara legii, dacă vrem să nu încurajăm vânătoarea) care

acum, se ploștea ca o lalea neagră și catifelată în penumbra

mirosind a egrasie a camerei, du côté de chez medeea

iancu, care încerca, în zgomot de rotativă, să își bage straponul

în românia. în întreaga românia mea. în întreaga și

frumoasa românia și striga sacadat hărțuire și amin hărțuire

și amin hărțuire hărțuire și amin și amin și hărțuire și

ceea ce mă facea să mă scap pe mine. nu de frică, nu din frustrare,

nu de frig, nu de durere, nu de la pepenele pe care îl mâncasem

mai devreme de pe sânii ei, odată imperiali, nu mă refer aici

la sânii medeii iancu, nu îi vedeam, nu îi cunoșteam, habar n-am

nici dacă avea sâni. medeea iancu. nu mă interesează subiectul, iar dacă

chiar sunt misogin, atunci sunt doar cu femeile, în particular, și nu

atunci când urc pe scenă, destul de des, aproape continuu, ceea

ce, între noi fie vorba, mă face să fiu misogin doar când adorm

în metrou, cu capul culcat pe dreapta cu care mă țin de bară,

din poziția șezut, sau când fac caca, tot în poziția șezut. în rest,

am un contract cu un regizor de horror care ți-e rudă și care

o să mi te joace până la apus Bogdan, am crezut că esti un tip fain.

mi-a plăcut că ai talent, se vede în scrieri. Dar m-am inșelat

la partea cu fain. Asta e. never do this again. nu aici. habar nu

am cine ești. m-am gândit totuși, acum când părăsesc site-ul

să-mi spun părerea, of-ul că agonia nu mai este ce era acum 10/15 ani.

nici tu nu mai ești, femeie, ce sâni aveai atunci și ce feministă

te dai azi, când mă strigi cu nume de femeie și ma exploatezi

cu nemilă și fără imaginație, femeie, fi-ți-ar numele de ispravă!