​dare de seamă cu privire la cum s-a adaptat stării de burlac un cățel pe care nu l-ai luat cu tine atunci când ai plecat

Mi-a plăcut. Multă sensibilitate, Bogdan ! Ascunsă un pic la sfârsit într-o glumă. plus că e atât de previzibil. D.p.m.d.v. , e păcat. Aș incheia textul la "singur la noapte." rămâne tușa de spleen :))

da, poate n-am inteles eu f. bine. previzibil mi s-a parut mai mult / fara tine/. dar tot mi se pare ! :) ca finalul e un in alt ton cu cu starea pe care ai creat-o pânâ acolo. nu stiu, iubirea trista am simtit-o :)

in schimb textul e puber, un soi de lamentatie, o stiu, o practic si eu de multe ori, dar fara jucarii de plus, fara labus si fara frecus. e prea facil, prea naiv, prea vulgar nu in sensul de inadecvat, ci de nepoetic. eu am toate cuvintele din limba romana in poezie, nu mi-e urat deloc nici derdeluș, dar nu voi folosi in viata mea frecuș. pentru ca am coaie si spun lucrurilor pe nume cand e cazul, nu ma dau dupa pluș. asta una. a doua, catelul e minunat, dar trebuia musai poza cu el? incerci sa impresionezi pe cineva? realizezi ca de fapt ai mizat pe imaginea si privirea lui, in loc sa te bazezi pe poezie? ai pierdut din start, ai venit cu vrajeala ieftină, ca sa o spun pe șleau, catelul merita stea. iar tu sa stai in cusca si sa te gandesti mai atent la cum se scrie o poezie.