un asalt

comandantul, mai punk de felul lui,

lua masa la bătături, lăsând varicele pentru

spectaculoasele veri în care își împingea iubitele

în canal doar-doar l-ar privi de jos în sus,

remake propriu și personal după

L'homme qui aimait les femmes.

totul e relativ, își spunea el, și dacă știi ce e ăla

punk e o bagatelă să devii postpunk și să

îți servești micul dejun la monturi.

apropo, comandantul făcând armata la geniu,

conștientiza că totul e relativ, tocmai din motivul

ăsta ținea mereu un iepure în pantaloni.

și își privea ciracii cu care consuma ieftin

sâmbetele la treimăslini și își spunea sunt tineri

dar măcar mor pentru o idee, sublimă, satisfăcătoare

idee, nu ca el, din care odată ce ar fi întins bocancii nu ar mai

fi rămas decât  un text poetic de pe dark web

unde, în rezumat, dădea la schimb un rinichi și o

prostată supraetajată mai ceva ca baronul roșu pe

un oral și un anal cu o balerină buzată, regulată

cu pasiune de cerber de chelbosul dino, aforistul

care făcuse avere din importurile de frunză de lotus

pentru nevoile fiziologice ale cătanelor în vreme de război.

viața e de căcat comandante, îi vorbea cârnatul gros

cu fasole dintr-o guriță mică de pe frunte, ai o moarte

în față, două-trei regrete și o armată de logodnice, văduve

sau mame îndurerate pe care să le satisfaci, după ce

ți se stinge batalionul la cotul metaforei despre care

te-ai ferit să declari că nu crezi, ca să nu aibă nimeni îndoieli.

mori azi și mâine se termină războiul, comandante, și, după

fiecare mușcătură,  gura logoreică se deplasa mai sus, tot

mai sus, până când ce de pe urmă bucată de cârnat coborî în

șutul esofagului, iar gura îi  înghiți iepurele.

aici simți comandantul că i se înfundase, lipsit de speranță era una

dar şi iepurat pe deasupra cine mai pomenise și cu urlet cumplit și roșu la față țâșni vertical

din tranșeu, la maxima rotație a pământului dinainte de siestă,

direct către soarele bătându-i o vreme în ceafă, pe care îl străpunse cu baioneta

și din care se prăvăli pe pământ o lavă fierbinte, înecând inamicul, dându-i,

o perversă blitzkrieg mai ceva decât corecția aplicată pompeiului.

și liniște, mugurii de-altădată crini de metal, maidanezii cai roibi de pe

spinările cărora comandantul sărea în pasul ștrengarului,

fredonând linia melodică de la toate, de la absolut toate cântecele lui eminem.

un asalt, nici nu era cazul de mai mult,

dar iepuri nu mai erau pe pământ,

numai oițe de pluș pe care le-ar fi putut tunde ca pe iepuri

și nici femei nu mai erau, plecaseră pe lună cu ultimul transport de azi-noapte.

și atunci căpitanul a suspinat, și a privit conserva goală, ghemuindu-se fetal

și închizând fatal privirile.