​lava vulcanului urmează să fie drenată spre matrițele de oraș în prima zi de marți după cules

fără griji ia un loc aici, sunt multe lucruri permutabile la dispoziția ta

și deopotrivă mai cresc și urzici stânga unul, dreapta

doi, câțiva arici, iar piticii de grădină care cântă dancing

queen sunt ai tăi, moștenire, la fel și obuzul căzut, stânga unul,

dreapta doi, e al tău, pe lotul tău, un obuz și foarte mult

noroi, poți să faci ce vrei cu el, sau poți pur și simplu

să vii aici în fiecare amiază, să iei loc și să fumezi rapiță,

și să stai, lumea e minunată când stai, se transformă-n colț

de rai, un om încălecat pe un obuz transmite semnale la adresa

oricărui alt abuz, așa că mai urcă dumneata dealul câțiva ani

și poteca pe care o sapi va duce la ruperea pământului,

de unde stai se va vedea în sfârșit marea, rodul muncii noastre

va ajunge la tine, privește: jos în micul golf înoată băieși legați de picior,

soarele de lângă nor are proptea mascată de epavă,

realitatea că stăpânești o enclavă se dezice de iluzie,

se ridică la suprafață oi cu lâna de aur care te invită să

părăsești umbra de la foile de praz sau de ridiche uriașă unde

făceai siesta alături de fenicoptere leșinate și aurore boreale

încărcându-și magenta de la o sepie eșuată și să le mâni

către ceapraz, supremă jertfă pentru un locșor al tău sub

bombardele de uv. fără griji ia un loc aici, să nu îți fie teamă că

înstrăinezi ceva ce nu ți se cuvine. tot ce s-a inventat pe lumea asta a fost menit

să pună în mișcare atrocea economie mondială și să

creeze iluzia că insulele nu ar fi și ele tot niște iluzii.