Despărțiri XVI

încă nu m-am despărțit de tine, orice rând scris era pentru lume...
pe sânul stâng pune lacrima cenușie a universului acolo unde mor îngerii când se nasc…
voi pleca într-o nocturnă atunci când se vor împărți locuri de nebuni în ceruri

m-ai învățat să aștept să sper și să cred într-un aer în care zbor,
de ce aș zbura mă întreb apoi de ce aș fi frumos, de aș iubi, de ce aș spera
apoi îmi răspund ca unui picap îmbâcsit de teamă ce n-a cântat vreodată la vreun disc
trebuie să am secunde fără timp

voi pleca când timpul nu va mai avea timp,
printre dinți fără glas cu ochii închiși ți-am șoptit:
nu mai am timp să zbor să fiu mințit să râd să plâng
să râd să mint să mor să cad să sar să merg să stau să fiu
lacrima mea e doar un gând ce hibernează într-un timp fără lacrimi

am alungat valetul vremii ce îmi aranja viitorul
sunt singur ca un om simplu și aștept ceva să mai moară
de-abia atunci se vor înalța munți ce vor striga după mine
de-abia atunci voi câștiga ceva... din viață