Visul deșertului

îmi amintesc că strigătul căuta trupul meu ca un animal întortochiat în dimineață limba deșertului îmi amintesc mai mult greu era corpul meu și strigătul se îndepărta de la mine prin iarbă creștea din greșeală zidul de pietre aici se ascunde nu spune cuvinte cu s strigătul s-ar putea să se sperie și atunci ce vom mai pune pe masă aduceți vase de lut aici își va face cuibar din trupul lui vom sădi altă limbă așa are să stie unde să vină zidul are să cadă îmi amintesc ca și când strigătul găsea corpul meu animalul ieșea din dimineață ca sufletul din gurile morților visul deșertului