O noapte de pomină

cum sună primul vers (\"Asta e, cu asta basta!\")... eu nu mai zic nimic.

Ajută-mă! Te rog...că nu mă știu. Pe bune!

Emil

Am modificat-o.
Acu e mai bine?

Emil

Te-a lovit cam rău năpasta
De la bere, vin și țuică,
După cum spunea nevasta,
Hăituiai... o nevestică!

Hăituiai... o nevestică!
( Dinu Viorica )

Dinule sau Viorică,
Marea întrebare este:
Cum să-ți spun, la o adică,
Când e vorba de neveste?

Emil, nelămuritul

Oare, întâmplător, \"nevasta\" rimează taman cu \"năpasta\"?

:)

Vali!

Noapte bună, somn ușor,
Șapte purici pe-un picior
Și șapte pe celălalt
Să mă tragă jos din pat.

Întotdeauna vorba ta pentru mine e o gură de aur.

Emil

\"Și șapte pe celălalt\"

Șapte și pe celălalt

(de dragul ritmului)

Să nu faci greșeala, Vali, să crezi că-s pe invers. Nu sunt. Jur!
Pe aici, prin Cluj, sunt câțiva dar ăia-s unguri. Au O.Z.N.-uri cu verde.
Le-am văzut prin pădurea de la Cheile Baciului. Să mă scuze conlocuitorii, că au ajuns la guvernare cu mocanii, adică cu fostul meu prof de drept constituțional.
Pe cuvânt!

Așadar: șapte și pe celălalt.
Să visezi cu mine. Sunt bun în vis. Pa!

Emil

Jderul și o nevăstuică
- Mustelide, pe covor -
Chiar și tu, must/ind de țuică,
Hăituiai, fiind... dihor!

Tot mustelide-s și samurii,
Să nu îmi spui că nu știai...
Dar să îți vezi de alea gurii
Căci ăștia cred că-s samurai!

Emil cu ,,katana\'\' sau poate Var. cătană. Mag. katona (Miklosich, Fremdw., 96; Cihac, II, 488; Gáldi, Dict., 87); cf. sb., cr., tc. katana, pol. katan.

Tot mustelide-s și samurii,
Să nu îmi spui că nu știai...
Dar să îți vezi de ale gurii
Căci ăștia cred că-s samurai!

Notă: am corectat ,, ale gurii\'\'

A fost numai un joc de cuvinte. Și mai sunt \"mustelidae\": bursucul, hermina, vidra.
Aventura mea nu s-a terminat nici a doua zi:

M-am trezit în Noul An
Și-am supt și un... mentosan...
Tot miros a usturoi
Și cu-n iz de la... butoi!

Cu cacofonia aia... țuică,
Căci..
Lasa \"M-au surprins\". Parerea mea.

Se pare că vinul, țuica,
Tot mai des îți lasă semne,
Hăituit-ai nevăstuica
Prin grădină sau prin lemne+

La mulți ani!

\"Cum să-ți spun, la o adică,
Când e vorba de neveste?\"

Când e vorba de neveste,
Mie nu ai ce să-mi spui,
Fugi la popă ,să te ierte,
Că asta e treaba lui!

Știam că în România
Nu-i permisă bigamia!

Acest catren, aparent anost, este existențialism pur - mai ales după înlăturarea cacofoniei. Quintesență. 100 grade - și la gât, și la fund. Vorbesc de sticlă.

Autorul a ajuns la înțelegerea deplină a rostului vieții. Acest lucru este surprinzător, pentru că în aparență bea ca un novice: întâi bere, apoi vin, și abia la urmă - țuică. Dar, filozofic vorbind, aparențele înșeală. Un filozof care se ia numai după aparențe - înseamnă că a făcut doar \"Ștefan Gheorghiu\".

Ruperea ordinii firești e apanajul marilor gânditori, care nu o dată au descoperit, sau alergat după marile adevăruri ale existenței - la beție. În somn adoarme și rațiunea, și când se trezește nu naște întotdeauna monștri. Uneori naște catrene.

Somnul autorului e bântuit, aparent doar, de o nevăstuică. Aceasta aleargă, aleargă... Prilejul e numai bun pentru a trezi sprinteneala autorului. Aleargă și el, în somn, după vecina pe care, dată fiind ordinea inversă, o vede mai sprintenă decât e în realitate, mai inabordabilă ziua decât noaptea, mai repede nevăstuică decât vulpiță. Sigur, aici vulpița e înlocuită de nevăstuică și din considerente de rimă. Sau, poate, o vulpe poate prinde oricine, autorul aleargă după o nevăstuică - mult mai agilă decât vulpea. Se poate presupune că fie vizează performanța, fie chiar nu vrea să o prindă. Vrea numai să facă sport.

Ori una, ori alta, Freud aleargă și el pe aproape, căutând să găsească momentul din tinerețea autorului când, acesta (adică nu Freud), nu bea bere, vin și țuică în ordinea aceasta (de fapt nu bea nimic), n-avea nevastă, dar n-avea nici somn din cauza unei colege care învăța bine și atât: degeaba ar fi visat autorul - sprinten la acea vârstă - că aleargă după ea. Colega era prea ocupată să își facă temele pentru acasă. Iar în timpul liber, alerga și ea prin casă, dar cu mătura și cu cârpa de praf.
Cam așa cum face nevasta autorului, de dimineața până seara.

Calimero

Se pare că vinul, țuica,
Tot mai des îți lasă semne,
Hăituit-ai nevăstuica
Prin grădină sau prin lemne+
( Milos Petru )

Nu-n grădină, nici prin lemne,
Căci eu nu eram la semne
Ci sub poartă și pe gard
Hărțuind-o cu un card.

Emil, Milu prin Ardeal

Fugi la popă ,să te ierte,
Că asta e treaba lui!
( Dinu)

A fost popa cu crucea. Am rezolvat-o!

Emil

Laurențiu!

La noi se colindă până la Sf.Ion. Mulțam de colindă. E bine primită.

Emil

Purici, șuruburi, unguri, OZN - uri, apă sfințită, busuioc, popa cu crucea, prof de drept constituțional, Cheile Baciului, mocani... și multe, multe altele...
Avem de toate...
Mai puțin epigramă...
Noroc, totuși cu comentariul lui Calimero, care mai salvează ceva din ceea ce am citit mai sus.
Numai bine în noul an!
Cornel