Bodea Diana Mihaela

Incepe sa imi placa sa citesc ce scrii. Azi am intrat si am citit din 10 poezii 7 de-ale tale. Imi plac ideile tale exprimate in poezii, dar si mai mult aciditatea cu care raspunzi la comentarii.
Ziceai ca sperantele infrang temerile daca ai un aliat precum dragostea. Chiar crezi treaba asta? Dragostea intretine viata unei sperante, dar in acelasi timp amplifica teama si frica de ce urmeaza. Speri sa te ajute dragostea, dar ti-e teama ca ea ar putea sa dispara. Mi se pare o situatie ciclica, fara inceput si fara sfarsit ( adik un sfarsit are, dar acel final e unul definitv si cuprinde tot) :D

Culmea numai peste poeziile tale imi cad ochii. Cred ca e din vina titlurilor pe care le alegi.

Mai si s-a dat sau nu prins pestisorul ala? A reusit sa faca ceva sau l-a calcat trenul?:)))

Spunea cineva cand undeva ca marile adevaruri sunt simple si e inutil sa le infoiem in cuvinte pompoase doar de amorul artei. Asta una. A doua e ca poate intr-adevar oricat de simple ar fi ele nu trebuie puse in vitrina ptr ca oricum nu le vede nimeni ( adik lumea nu vede ce e simplu si fix in fata ochilor). Asa ca face cum a spus si Blaga, in loc sa demistificam misterul, mai bine l-am adanci mai mult. Lumea e inclinata spre a cauta lucruri ascunse si asa cred ca o sa vada mai usor ce vrei tu sa spui atat de simplu.
Dar e frumos oricum poemul tau.

Cercetam, cercetam tot parterul. Asta sa fie o problema. Dau si eu o mana de ajutor sa termini cu parterul ala mai repede, caci vreau sa vad cum vezi tu lumea de la un etaj mai sus.

Urca pana la ultimul cat, poate te intalnesti cu vreo muza noua, cu un vis nou sau pur si simplu cu un alt eu.
Cat despre poezie in sine, rima sa imi aduce aminte de stilul eminescian, calculat frumos, cu adevarat ritmat.

Sunt un bobocel printre voi acestia :)). Adica abia daca am 2 poezii publicate si vreau si eu sa spun ceva. Mi se pare frumos ce spui tu acolo. Dar eu, care in unele chestii cam sunt de moda veche, cred ca e atat de rece si de distanta poezia pe internet. Nu poti simti nici a zecea parte din trairea unui poet in acest mod. Una ar fi sa il auzi, sa il vezi cum isi citeste creatia plin de acel sentiment inspirator, si alta e sa o citesti pe net, cel mult incercand sa iti imaginezi starea pe care o descrie. Asa e mult mai dificil sa creezi o legatura empatica cu poezia altcuiva, sa-ti imbogatesti simtirea cu o mica parte din ceea ce poetul traieste si incearca sa exprime.
Eu vreau altceva. Vreau poezie live, discutii live.
Revenind la ce ai spus tu, e un gand frumos si sensibil. Sper ca ideile tale sa fie puse in practica, sa devina realitate.