Blesneag Stefan Ionut

Poemul are un ton voit arhaic pentru că mi-am dorit să invoc atmosfera unei povești. “Privirea” matrioșkăi are și ea o semnificație precisă: Marea Caspică e lac, deci zonă închisă, continentală, vrând să sugereze privirea spre interior, în timp ce Oc. Arctic e spațiu larg, privirea spre exterior. Prin asta am vrut să sugerez omnisciența păpușii, care, în caz că nu se observă este simbolul transcendentului, nu numaidecât al istoriei repetabile. Și în plus, am vrut ca poemul să plutească undeva între ironie, melancolie, exuberanță, fericire, tristețe, am vrut ca matrioșka să-și fie sieși suficientă să nu rămână unidimensională. La fel ca viața. De asta registrul suferă atâtea schimbări de-a lungul “deschiderii păpușilor”: viața este eterogenă, schimbătoare, bergsoniană (cum a observat Loredana) și, mai ales, surprinzătoare. În ceea ce privește “spicele care se sistematizează în căpițe”, este o expresie pe care am ales-o voluntar pentru că exprimă ceea ce am vrut să exprime. Dacă cumva destabilizează compoziția înseamnă că și-a atins scopul. Epoca pe care o evocă a destabilizat în aceeași măsură “echilibrul compozițional” al istoriei Rusiei. Poemul 8 are un rol fundamental. Este întoarcerea la păpușă, prin moarte, la fel cum poemul 1, aflat în antiteză este emergența omului din păpușă , prin simbolul păsării și al nașterii.

În rest ... îmi cer scuze pentru imaginile mai nereușite sau pentru “limbajul de lemn”, așa cum bine precizează Adrian. Cred că “beția de cuvinte” și “te doare capul” se datorează mai ales poemelor cu domovoiul și cu Rasputin, unde chiar și eul resimte aceste simptome, id est e beat și-l doare capul. Îți mulțumesc, Adrian, asta înseamnă că ai rezonat cu trăirile acestor poeme! Acum serios, recunosc că unele părți din poem nu sunt foarte reușite, dar am să încerc să-mi îmbunătățesc scrisul. Încă sunt în stadiul formării unui stil propriu.

Oricum, mulțumesc celor care au citit păpușa. Poate chiar acum coace o păpușă și mai gogonată în pântecele ei.

Vă mulțumesc mult pentru aceste aprecieri ... și prin aceste mulțumiri spun prea puțin, căci mi-ați dat încrederea necesară pentru a crea mai departe.


E o idee care mă obsedează: aceea de a contopi în poezia narativă mai multe stiluri literare (clasicism, romantism, simbolism și modernism), tehnică pe care am încercat să o folosesc (cu mai puțin succes) și în \"poem spaniol\", \"poem arab\" și \"poem african\". La \"poemul rus\" lucrez de mult timp, dar niciodată nu mi-am imaginat că va fi atât de bine primit. Sincer să fiu, \"poemul arab\" îmi place mai mult și, când am văzut că nu stârnește interesul pe agonia.ro, mi-am zis că cel \"rus\" nu are nicio șansă. Totuși am încercat și ce a ieșit este ceea ce se vede. Vă mulțumesc încă o dată! Cuvintele voastre sunt niște încurajări imense.

mi-a plăcut. poezia abundă de imagini foarte diversificate fără a deveni supraaglomerată. ba dimpotrivă, mă surprinde simplitatea și fluența limbajului, precum și firescul cu care se trece de la o idee la alta. cel mai mult m-a impresionat versul \"acest un pian care crește în oameni\". rezumă perfect ideea de solitudine amplificată până la gradul în care depășește eul și invadează întregul univers.

am mai remarcat și alte imagini interesante ca \"ne prefacem în umbre\", \"să dansez goală în pod printre jucăriile vechi\" și \"să înnoptez într-o aripă oricât de fragilă\".