de-as fi crestin ti-as spune,
hai sa-i punem o cruce
si sa ne amintim pios
de ce-ar fi putut fi.
de-as fi pagan, ti-as zice insa:
iubeste-ma tu,
iubeste-ma,
ca si cand ai avea
sange pe
bine iti face cand
iti spune du-te!
si apoi
vino!
doar eu sa plec?
parca m-as tot intoarce...
ce sa-i faci, unde-i bine!
ma trimite
undeva
ca sa ma sperii de ganduri
si sa
Pentru pagani,
ochii mei sunt
altarul pangarit
cu lapte si miere.
Rusinea lor
in sange inecata
va fi
si cu urlet groaznic
mangaiata pleoapa
obosita de iubire...
Lasa-ma sa
Cresc in mine
asemeni unei omizi
condamnate...
la viata?
de fapt la
spanzurare
cu un fir
de matase,
uitat cu varfurile
in
infinituri.
\"centrul lumii
sub calcaiul meu este\"...
ce
Imi aud pulsul degetelor framantand o arie;
amar sentiment de mocirla...portocaliu...
limita dintre mine si umbra existentei mele
este iarba pangarita de ploaie,
asemeni brazdei siluite de
Eu sunt Adam.
Candva,
prin era mieilor,
Paradis
se chemau
gradina si inima
mea.
Imi placea
mai ales,
sa imi culc
urechea pe o coasta
si sa ascult
crescand in mine
viata.
Daca n-as fi
Ma auzeam
alergand in
urma mea
si strigand Stai!
grabeam pasul
incercand sa
scap de stafie...
dar in spate,
in fata,
si de-o parte a mea
eram doar eu
si nimeni altcineva.
Ca prin
Azi noapte
te-am auzit cantand,
dar nu era
decat un arcus
de vioara.
Nu era mana
si nici
degetele tale,
care ingropau
cantecul
printre strune.
Dar erai totusi!
Sa mi se fi parut
a fi
Dormeam pe noapte
ca intr-un leagan.
Cand respiram,
inhalam intuneric,
iar visele-mi erau
stele clipocind
sus pe bolta.
-Sa fie lumina!
declama ingerul.
-Lumina?eu sunt orb,
i-am zis,
De
M-am nascut odata cu mugurii care mor,
Dar inecandu-ma cu seva cruda,
m-am revarsat in petale
in palma Domnului...
Cai de foc ma ameteau intr-un vartej
si ochii Lui plangeau
dupa sufletul meu
I se darui marului
un vierme:
el iti va fi de-acum
inainte ,tovaras,
si el iti va musca
necontenit
din inima,
pana in miezul
miezului tau,
si seva-ti va inacri-o,
iar tu,rodie,
pururi
Crede-ma,
cand iti spun iubire
si te chem,
tu esti acela!
Daca mainile mele
te ating,
ca sa te simta,
minciuna este fapta mea,
iar vorbele-mi sunt
pavaza a nimicului.
Dar daca te sting
Sa visezi cum ploua in mai
si sa mori,
e ca si cum te-ai trezi
undeva departe,in nori,
si ai sti ca pasti iarba cea cruda
a cailor.
Sa spui in tacere ca vrei sa traiesti
si sa dori,
e ca
Ploaia ma stinge
ca pe un rug in flacari...
clipocind in surdina
ma adoarme,
minunata claviatura celesta,
Canta-mi!
Strop,
Strop,
Umple-ma pana la margine,
sa ma revars
eu insumi in
Arunca-mi stele in palma
Si canta-mi duios la ureche
Limpezimea curcubeului
Dizolvat in pasari.
Intinde o mana,
S-o tin la piept,aici,
Chiar aici langa
Inima mea,
Cea ursuza,tacuta si
Cantecul acesta care umple
galeata cu apa,
Si mangaie coamele cailor,
Creste din nemarginirea
dansului de valuri,
E cantecul mortii negre.
Cantecul acesta care-ti sapa
in suflet tunele
Natura ma plange...
mioritic fenomen diluvial!
Eu,in mine, nu ma mai recunosc.
Constiinta universala a inimilor,
din mine s-a smuls
Spumegand...
ma dezintegrez...sau poate
ma transform in ceea
Leagana,ramura de tei,
S-adoarma Moira
Si fusul sa-si destrame.
In viteza caderii de fus,
Zile si nopti sa se succeada
Pana in clipa devenirii mele.
Atunci,cerul se sfii
A mai parea
Clocotitor si rece,
ma scufund
in prea plinul pahar,
dar ma inec.
Gustul de viata
e sarat ca ploaia:
te ingroapa.
Imi spun,
Sarman gigant ,
parasit
in valtoarea nebuna
a Scyllei
Odata:
pe cand imi caleam inima
in varful unei frigari,
incercand sa devin
Om,
imi striga de sus
steaua polara:omule!
si-mi darui o inima noua,
tocmai scoasa
din congelatorul universal
de
