Mă cutremur în întuneric și mă-nspăimânt de umbra nopții ce urmează; așezământ opac, claustră închisoare a singurătății. Mă pierd în gânduri anonime, dar pline de rezonanțe infinite. Finitul
A vedea un înger dormind-
Priveliște lucidă a nebuniei,
Moment infinit al nemuririi-
Este împlinirea extazului fericirii.
Un zâmbet angelic, duios,
Privirea-i de demon al
Trec anii peste văi,
Iar pietrele îmbătânesc
Și cad ca niște umbre-ntunecate
Întrun efemer deșert.
Se lasă noaptea peste văi,
Răsar doar umbre
Prin negura de piatră rece
A sufletului
Tremur al ființei neîmpăcate cu sine... Tumult al durerii neîmpărtășite... O mare de urme ale îndoielii se așează pe creștetul obosit al truditorului din lume. Semințe împrăștiate, peste ogorul
Prietene, înger de cristal
Cu efemere tresăriri în noaptea
În care m-ai chemat la tine
Cu glasul plin de speranțe încătușate
De destinul unui suflet pribeag
În lumea din care răsar ghiocei
Ce
O filă îvechită întro carte
Roasă de negura vremii,
Mă strigă din raftul din stânga
Soptindu-mi vorbe alese
Ce au fost scrise de un secol
De un scriitor, cu pana sa de aur.
E veșnica
Șerpuire aridă a monstrului întins
Pe drumul spre neant,
Domoală lâncezeală a pădurii
Lovite de blestemul din urmă
Al mamelucului bătrân și obosit.
De ce mor doar suflete pustii?
De ce nu
cerul se scutură de tainele adânci ale iubirii,
și îngeri pierduți prin lumi de ceară
alunecă și se strivesc de pavajul rece al dimineții.
„ne cheamă pământul” și noi îi răspundem
cu strigăt
Amintiri scăldate-n lava
Norilor pustii, mă urmăresc
Până târziu în noapte,
Scurte fulgerări enigmatice
Ce dorm închise-n muntele înflăcărat
Și pline de stele ruginite
Zac adânc ascunse-n
Fluturii impletesc fire de poveste
sau lanturi de flori
prin gradini desuete,
udate de mierea iubirii
din aripi de sfinti.
Apele tulburi isi rad prin unde
clipele
Plouă peste câmpurile înstelate
Picuri calzi alunecă peste fâșia de gheață
Topind pereții plini de humă
Ce-acoperă un drum murdar,
Lăsând ca urme niște bucăți de ceară udă.
Potopul sângelui
Un covor subțire de zăpadă
Acoperă pământul murdar.
Doar pașii mari și grei
Mai rănesc întinderea de zăpadă
Lăsând în urma lor
Doar triste amăgiri
Ce se pierd în
Un bocet trist se auzea
Din cimitirul apăsat
De greutatea pietrelor de marmură
Ce-acoperă un infinit de
Morți albaștri.
Iar cerul plin de umbre de zăpadă
Și
Te scalzi în cuvinte și nu-ți m-ai găsești locul printre ființe. Totul e vană, efemeră trecere în revistă a clipelor uitate de cerberi, de ursitoare, de Charon și de toți cei care stau vamă la
Mă scald în nopți nebune
Și mă pierd prin imense drumuri
Ce sursură de lume adormită
De parcă monștri, zombi sunt toți
O urmă ce se-ntinde peste piața in vacarm.
Orologii seci răsună,
Adorm cu capul pe petale obosite
plecând în depărtări măiastre
pe vase și pe mări deșarte
mă pierd prin mreje și fantasme
și arunc mereu privirea peste noapte
spre a visa din nou la zări
Spectacolul crud al nopților plăpânde,
Duioasă armonie a stelelor căzute,
Torent de ură și tristețe
Ce-și suflă porii peste munți
Și zbucium rar, nemăsurat,
Dau tonul
Trupu-mi fierbinte alunecă agale
peste povârnișuri ascuțite
ce trădează o imensă durere extatică
înlăuntrul vintrelor pământului.
Chipul hieratic al speranței înnăbușite
stălucește mai tare,
Cuvinte dezrădăcinate ascunse-n mine
Aruncă torțe desfrânate peste oracole
Sfâșiate de credința în șoapte desmierdate
De cărțile anilor petrecuți în neștire
În lumi apuse peste noi.
Totul e
Vântul șuiera sinistru
Prin crengile îmbătrânite
Ale unui copac trist.
Soarele se zbătea să răzbată
Prin zidul gros al norilor pustii.
Pasărea zdrobea cu aripile sale
Imensa nemărginire
Aerul albastru boreal cere plată vulturului
Care călcase în adâncul infinit,
Lăsând în urma sa doar umbra
Unui pământ aprins de candela uitării
Stinsă de îngerii iubirii
Care au stăbătut
Îmbătrânise vremea.
Copacii goi, înroșiți de agila pământului
Se înălțau și împungeau cu vârfurile lor înaltul.
Arbuștii cu peceți de aur stăjuiau
Întinsele câmpii de aramă,
Iar vulturii haini
Ochii valurilor din marea cea verde
Se pironesc ca un pumnal însângerat
În sufletul deșirat ca un fir de poveste
Al unui pelican zdrobit de umbra întunericului
Ce zace ascunsă în
BC