Felii de durere
Desene închipuite îmi inundă mintea obosită Răgete sângerii îmi sfâție sufletul obidit Mă urc pe munți pentru-a soarbe licoarea
BCBerti Cristian-VasileLumini rănite
cerul se scutură de tainele adânci ale iubirii, și îngeri pierduți prin lumi de ceară alunecă și se strivesc de pavajul rece al dimineții. „ne cheamă pământul” și noi îi răspundem cu strigăt
BCBerti Cristian-VasileTrup nestăvilit
Trupu-mi fierbinte alunecă agale peste povârnișuri ascuțite ce trădează o imensă durere extatică înlăuntrul vintrelor pământului. Chipul hieratic al speranței înnăbușite stălucește mai tare,
BCBerti Cristian-VasileGenune albastră
Bucata de cer ascunsă Își picură stropii durerii, În culori sângerii, Peste nopți și peste zile trecute-n asfințit. Pereții se adună în minte și Alungă nălucile ei obosite De-atâta vis și
BCBerti Cristian-VasileÎnsetare
Întunericul fecund își prelinge ghearele nemăsurate peste valul dorințelor mele, acoperind în drumu-i cărări ascunse-n temniți efemere. Căldura sfâșiată de încercări neobosite se pierde
BCBerti Cristian-VasileDimineața unei veșnicii
Plâng triste clipele de-afară. Sunt dimineți ce au uitat de-odinioară Când rozele se uscă sub cenușia boltă, Când îngerii alungă noaptea peste umăr, Lăsând în urma lor nebune, sfinte existări
BCBerti Cristian-VasileGlasul singurătății
Pereții reci ai capelei vechi, Murdari și plini de mucegai Cântă o muzică sinistră Ce-alungă lumina din candelabrele Îngălbenite de ceara amuțită. Petalele sufletului alunecă Peste mările
BCBerti Cristian-VasileAgora fobia
Mă scald în nopți nebune Și mă pierd prin imense drumuri Ce sursură de lume adormită De parcă monștri, zombi sunt toți O urmă ce se-ntinde peste piața in vacarm. Orologii seci răsună,
BCBerti Cristian-VasilePotopul sângelui
Plouă peste câmpurile înstelate Picuri calzi alunecă peste fâșia de gheață Topind pereții plini de humă Ce-acoperă un drum murdar, Lăsând ca urme niște bucăți de ceară udă. Potopul sângelui
BCBerti Cristian-VasileCântec de harpă
Cuvinte dezrădăcinate ascunse-n mine Aruncă torțe desfrânate peste oracole Sfâșiate de credința în șoapte desmierdate De cărțile anilor petrecuți în neștire În lumi apuse peste noi. Totul e
BCBerti Cristian-VasileNoapte de vară
Adorm cu capul pe petale obosite plecând în depărtări măiastre pe vase și pe mări deșarte mă pierd prin mreje și fantasme și arunc mereu privirea peste noapte spre a visa din nou la zări
BCBerti Cristian-VasileLiniste adamica
Fluturii impletesc fire de poveste sau lanturi de flori prin gradini desuete, udate de mierea iubirii din aripi de sfinti. Apele tulburi isi rad prin unde clipele
BCBerti Cristian-VasileA vedea un înger ....
A vedea un înger dormind- Priveliște lucidă a nebuniei, Moment infinit al nemuririi- Este împlinirea extazului fericirii. Un zâmbet angelic, duios, Privirea-i de demon al
BCBerti Cristian-VasilePrietene, înger de cristal
Prietene, înger de cristal Cu efemere tresăriri în noaptea În care m-ai chemat la tine Cu glasul plin de speranțe încătușate De destinul unui suflet pribeag În lumea din care răsar ghiocei Ce
BCBerti Cristian-VasileÎntrebări?
Șerpuire aridă a monstrului întins Pe drumul spre neant, Domoală lâncezeală a pădurii Lovite de blestemul din urmă Al mamelucului bătrân și obosit. De ce mor doar suflete pustii? De ce nu
BCBerti Cristian-VasileCartea cunoașterii
O filă îvechită întro carte Roasă de negura vremii, Mă strigă din raftul din stânga Soptindu-mi vorbe alese Ce au fost scrise de un secol De un scriitor, cu pana sa de aur. E veșnica
BCBerti Cristian-VasileÎnsemnări
Însemnări pe-o coală albastră, Stinghere slove de aur Ce-mi perindă prin cap În noaptea cea dintâi a nemuririi. Înscrisuri pe o foaie Îngălbenită de vremea trecută De vremea de altădată De
BCBerti Cristian-VasileToamnă sângerând
Ploi însângerate udă pământul Topit în umbrele furtunii. Noaptea banală rupe tăcerea Călcând pe morminte deșarte. Ziua alungă himera durerii Călcată-n picioare de spaima Fru nzelor ucise de
BCBerti Cristian-VasileMelancolie târzie
Amintiri scăldate-n lava Norilor pustii, mă urmăresc Până târziu în noapte, Scurte fulgerări enigmatice Ce dorm închise-n muntele înflăcărat Și pline de stele ruginite Zac adânc ascunse-n
BCBerti Cristian-VasileȘoaptă
O șoaptă ivită în imensul pustiu, Se aude acum după atâta tăcere În care doar un cârd de îngeri călători Mai tulbura liniștea orizontului albastru. Se aude acum după o mie de ani, O șoaptă
BCBerti Cristian-VasileTrec anii...
Trec anii peste văi, Iar pietrele îmbătânesc Și cad ca niște umbre-ntunecate Întrun efemer deșert. Se lasă noaptea peste văi, Răsar doar umbre Prin negura de piatră rece A sufletului
BCBerti Cristian-VasileStadion în părăsire
Liniște profundă după imensul vacarm Scaune goale,părăsite Rămân triste și suferă. Nu e nimeni acolo... Doar un nebun ce-și plimbă privirea Pe întinsa verdeață din față-i Tânjind cu durere La
BCBerti Cristian-VasileUcis de un înger
Sus pe Acropole dormea un înger (ce parcă mă privea duios) cu lacrimi sfinte-n ochi tăind avântul ce crescuse-n mine odată cu venirea nopții surde.
BCBerti Cristian-VasilePlouă cu îngeri
Plouă cu îngeri de cristal Peste pustiul din mine, Clipele zboară târziu în amurg Lovindu-se de aripile de aur Ale unui suflet rătăcitor, Pe care-l doboară din
BCBerti Cristian-VasileVis tomnatic
Stam pe o bancă-n parcul trist Și așteptam să-mi picure iubirea Din frunze veștede, uscate de lumină, Din flori păgâne, făra zei Ori din copacii goi Ce-și dau armura jos În miez de
BCBerti Cristian-VasileLupul de argint
Colții lupului de argint, Ce se ascunde-n munții selenari, Mi-au sfâșiat cămașa-nsângerată, Lăsându-mi urme adânci În pieptul gol și adormit. Năluca nopții întretaie Ale iubirii fire
BCBerti Cristian-VasilePoet nebun
Poetul nebun cu pletele-i arse de vânt îngenunchează pe caldarâmul de lemn și pucioasă sărută filele albe de ceară și cântă un imn macabru de capelă. E îngânat spre a rosti tăcerea Dar
BCBerti Cristian-VasileDe profundis
Din flori de tei am plăsmuit O lume-n care cerul s-a deschis, Dar tu creștin nebun al deznădejdii Cu aripi infantile de smarald, Tu m-ai rănit cel mai profund Cu sabia-ți temut blestem, Ce
BCBerti Cristian-VasileMoartea Uriașului
Ochii valurilor din marea cea verde Se pironesc ca un pumnal însângerat În sufletul deșirat ca un fir de poveste Al unui pelican zdrobit de umbra întunericului Ce zace ascunsă în
BCBerti Cristian-VasileGrădina ascunsă
Îmbătrânise vremea. Copacii goi, înroșiți de agila pământului Se înălțau și împungeau cu vârfurile lor înaltul. Arbuștii cu peceți de aur stăjuiau Întinsele câmpii de aramă, Iar vulturii haini
BCBerti Cristian-VasileTemplu din eter
Aerul albastru boreal cere plată vulturului Care călcase în adâncul infinit, Lăsând în urma sa doar umbra Unui pământ aprins de candela uitării Stinsă de îngerii iubirii Care au stăbătut
BCBerti Cristian-VasileSuflet de demon
Vântul șuiera sinistru Prin crengile îmbătrânite Ale unui copac trist. Soarele se zbătea să răzbată Prin zidul gros al norilor pustii. Pasărea zdrobea cu aripile sale Imensa nemărginire
BCBerti Cristian-VasileCimitirul morților albaștri
Un bocet trist se auzea Din cimitirul apăsat De greutatea pietrelor de marmură Ce-acoperă un infinit de Morți albaștri. Iar cerul plin de umbre de zăpadă Și
BCBerti Cristian-VasileCovor de zăpadă
Un covor subțire de zăpadă Acoperă pământul murdar. Doar pașii mari și grei Mai rănesc întinderea de zăpadă Lăsând în urma lor Doar triste amăgiri Ce se pierd în
BCBerti Cristian-VasileInsomnia durerilor
Spectacolul crud al nopților plăpânde, Duioasă armonie a stelelor căzute, Torent de ură și tristețe Ce-și suflă porii peste munți Și zbucium rar, nemăsurat, Dau tonul
BCBerti Cristian-VasileEnigma durerii
Spaima durerii aluneca domol Pe trupul gol al unei sălcii, Cutreierând prin pietre sparte De candoarea brazilor eterni Ce dorm în brațele de cristal Ale unui mort fără
BCBerti Cristian-VasileSat efemer
Dangătul clopotului vechi din sat răsună Peste ulițele adormite de eterna lumină Chemând pe oameni cu o tristă tânguire La cimitirul în care zac de mult Sufletele împovărate ale
BCBerti Cristian-Vasile