sclavie în fața materiei

’’Materia’’ ține de materialismul care neagă entitățile spirituale ale omului și consideră corpul singura entitate materială și asupra lui se aplică legile, dogmele, canoanele și normele, care nu aruncă corpul în ’’sclavie’’, căci el se folosește de liberul arbitru, corpul nu e o ’’iluzie hidoasă’’, nici o ’’minciună palpabilă’’, ci un adevăr nefericit, fiindcă nu reușește să se debaraseze de suferință și imoralitate.

În parte materie este și sufletul. Prea mult reducem totul la materie, la static, reducem cu insistență, interzicem trăirile și peste toate, ceea ce nu se poate gâdila, palpa, deforma, distruge, nu există. La asta mă refer când sclavie în fața materiei. Nu numai corpul este materie, ci tot ce ține de nevoile lui.
Cum să te debarasezi de suferință mai mult decât iluziv, ca un panaceu și nimic mai mult?
Suferința duce la transformarea reală a ființei umane conștiente, deplin conștientă de limitele sale și de posibilitățile sale de a le depăși cândva.
Imorale sunt și cele mai morale legi, impuneri numai bune de încălcat.
Singura moralitate este cea neimpusă, nescrisă, trăită simplu, instinctiv, din respect pentru Dumnezeu, pentru viață, pentru proiectul lui imperfect "omul".
De imoralitate ne vom desprinde când vom lăsa la o parte prostiile impuse de uman și vom urma legile nescrise ale credinței curate, profunde, de legile moralității divine, dacă o pot numi așa. Tot ce este impus cu forța duce la pași strâmbi în viață. Mai ales când modelele, tiparele au atâtea și atâtea erori pe care așa-zisele modelele umane nu și le văd, nu vor să le vadă niciodată și să îndrepte acele erori ale tiparelor.

Mulțumesc frumos

La asta mă refer când vorbesc despre sclavie în fața materiei.