Poezie
igrec tăcut
1 min lectură·
Mediu
drumul seamănă mereu cu un igrec tăcut
pun fiecare talpă într-o înșiruire puțin șchiopătândă
exact pe nodul acela aparent dureros al alegerii
i-am văzut cum aruncau pe marginea drumului
cuvintele grele
zâmbeau straniu la cer
se împiedicau la intrarea în biserică
și în loc să ceară iertare
înjurau satisfăcuți toate cele ale înaltului
ei hotărâseră demult că erau zei nemuritori
intrați în acel pământ furios care devenise și el
tot un zeu
ca pe un banc al zilei ascultam autolaudele
apoi ieșeam din poveste încetișor
mă așteaptă mereu mama
cu zâmbetul blând
și apropo
mama nu înjură niciodată
mama cântă ca o pasăre a zilelor inimii
într-un ritm cald răcoros. da. cald răcoros...
Anne Marie Bejliu, 17 august 2017
013.180
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Bejliu Anne-Marie
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 119
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 21
- Actualizat
Cum sa citezi
Bejliu Anne-Marie. “igrec tăcut.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/bejliu-anne-marie/poezie/14111938/igrec-tacutComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
RRRRrazvan rachieriu✓Punctele nodale ale vieții ne determină să facem schimbări, ’’alegeri’’, timpul și ’’pământul’’ sunt ’’zei’’, fără ei nu putem ființa, toți oamenii sunt conectați între ei și în loc să empatizăm, făcând să circule între noi bunătatea, compasiunea, toleranța și întrajutorarea, ne defăimăm, iar atunci când ne ’’lăudăm’’, în umbra laudelor stă onctuozitatea, duplicitatea și insidiosul.
0