Poezie
cuiul
1 min lectură·
Mediu
era un cui acolo care îmi vorbea în limba șerpilor
domnea
deasupra și dedesubtul cuvântului dintâi
la stânga și la dreapta cântau numai crucile
acolo răsunau ciocurile de oțel ale vârstelor
mă căutau apoi
mă împingeau din ce în ce mai aproape
de alt timp
de alt cui
mie îmi plăcea acel cui care îmi vorbea
în limba șerpilor cu glas de anacondă
pe colțul unei pâini rotunde
așteptam
să revii
să taci într-un singur cântec scurt
abstractul rostirilor unui cui
îndoit
Anne Marie Bejliu, 17 august 2017
012.052
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Bejliu Anne-Marie
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 88
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 18
- Actualizat
Cum sa citezi
Bejliu Anne-Marie. “cuiul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/bejliu-anne-marie/poezie/14111839/cuiulComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Fiecare ’’vârstă’’ are propria suferință care înfige câte un ’’cui’’ în corpul ca un zid cu puzderie de cuie de care viața a atârnat tablouri cu nuanțe calde când suntem pictați de bucurie, sau cu nuanțe reci când destinul ne pictează cu nefericire, așa că mai bine să ne scoatem cuiele din carne pentru ca suferința să alunece de pe corp.
0
