Poezie
iluzie a deșertăciunii - existența
1 min lectură·
Mediu
căutându-mă
intru pe rând în pietrele scaunelor tăcerii
viața mă înconjură cu blândețe
cuvintele nu se rostesc se trăiesc
așa cum pietrele privesc ploile revărsările
apoi o iau ușor la vale
printre filele cărților
ca o iluzie a deșertăciunii îmi cred existența
buzunarele cailor se nasc între potcoave
și copitele sătule de așteptarea unor pajiști
cândva pline de iarbă
metaforizează în trapul lor pe asfalt
tăcerea pietrelor pe care le prind
apoi le lasă rând pe rând să-mi descrie stările
acum număr firele de apă
dintr-un volum al lacrimilor legal vărsate
pe fiecare tastatură
mai târziu răstorn numărătoarea și încerc
să nu mai împart emoțiile între mine și sine
căutându-mă
îmi caut de fapt
punctul de siguranță al forțelor ființei
din care numai una răzbate
ca un glonț vidia
toate așteptările
într-un verb mă adun
privind cerul
tăcerea îmi naște ruga sau
ruga îmi naște tăcerea
rămâne să mai caut
printre pietre copitele cailor care
între timp s-au întors la alb
toți
Anne Marie Bejliu, 21 februarie 2017
023.122
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Bejliu Anne-Marie
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 168
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 34
- Actualizat
Cum sa citezi
Bejliu Anne-Marie. “iluzie a deșertăciunii - existența .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/bejliu-anne-marie/poezie/14103476/iluzie-a-desertaciunii-existentaComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
RRRRrazvan rachieriu✓“Existența” poate fi “o iluzie a deșertăciunii”, când este invadată de simulacre care șubrezesc structura adevărului, și poate fi o realitate luminată de conștiență, supraconștient și sinele spiritului, între cele două ipostaze existențiale oscilează omul, care-și “caută” “punctul” central, “de siguranță al forțelor” ce îi aparțin.
0
BAMulțumesc, Răzvan Rachieriu!
0