Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

unde mai rămâne logica binelui

1 min lectură·
Mediu
nici un gând
în jurul punctului care sunt
și totuși ceva arde lăuntricul
prin toate acele încercări
la care este supus întregul
peste toate vine tăcerea
unui singur miel pe care
îl cred când își strigă
neajutorarea
în fața stiletului de argint
al cuvântului rostit
sau doar transpus
în gest
nici un gând
nu poate atinge trăirea
decât îndoiala
ca o întrupare a lui
atunci când vrei să le
armonizezi
și fiecare pleacă
acolo unde fiecare crede
în reînvierea gestului
la a doua încercare
de a-l transpune
în faptă
împlinindu-i sensul
și totuși
unde mai rămâne
logica binelui
dacă tu stai
pe vârful tuturor cuvintelor
absorbindu-le sensurile
într-o permanentă încovoiere
a inimii
gata de alergare
într-o întrecere cu tine însuți
de multe ori absurdă?
Anne Marie Bejliu, 16 decembrie 2016
023.290
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
130
Citire
1 min
Versuri
38
Actualizat

Cum sa citezi

Bejliu Anne-Marie. “unde mai rămâne logica binelui.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/bejliu-anne-marie/poezie/14100356/unde-mai-ramane-logica-binelui

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@razvan-rachieriuRRrazvan rachieriu
Toate gândurile ''ating trăirea'', ele cristalizează ipostazele multiple ale ființării, doar ''îndoiala'' e un gând întors pe dos, având dinți ce ronțăie certitudinea, el induce ambiguitatea în stările înnegurate de obnubilare, căci ''logica binelui'' în contact cu întunericul devine ''absurdă''.
0
@bejliu-anne-marieBABejliu Anne-Marie
De multe ori îndoiala este velința gândului.Se spune că ar fi un păcat îndoiala. Totuși cum putem fi altfel decât dominați de îndoială atâta vreme cât toată existența noastră pământeană este ânvelită în în-doi-ală, prin crucea care guvernează tot ceea ce este mișcare pe pământ? Totul se dezvoltă atât material cât și spiritual trecând holistic prin tunelul materie-suflet-spirit cu pulsațiile vii ale inimii. Chiar dacă trăim în inimă, tot pe aceleași coordonate creștem ca ființe umane ce suntem.
Certitudinea nu există. Este o noțiune în spatele căreia ne ascundem de necunoscut, nevăzut. O iubim ca pe un stâlp de care ne sprijinim sau ne agățăm să ne alungăm frica de necunoscut.
Îndoiala este practic un instrument manifestat prin intermediul emoțiilor, prin care Domnul lucrează întru creșterea noastră spirituală într-un final. Aparent final pentru că această creștere este permanentă. Atingi un punct de fugă și mergi către altul mereu.
Îndoiala este un instrument regal în toată evoluția noastră. Ignorându-l, încercând să-l dizolvăm într-o certitudine inexistentă, practic falsă, stagnăm.

Mulțumesc frumos, Răzvan Rachieriu!
0