Mă sting încet în cuvinte

Bat clopote în sufletul meu, Sună stingerea! Îmi caut cuvinte de- adio, Îmi iau rămas bun de la voi, Voi fi mai departe cu- o clipă, În cerul cu vise și ploi. Să nu mă strigați, Nu voi răspunde! Tăcerea-mi cuprinde cu brațele moi Și dorul și setea de voi. Mă sting în cuvinte frumos arcuite Într-un zbor fără aripi… Amintiri risipite de toamnă- sunt frunze. Copacii plâng si freamătă-n vânt. Și-ar dori înc-o zi să mai fie Îmbrăcați în cuvinte. Eu plec ,în urma mea rămâne Cuvântul ce l-am scris odată, Pe frunza căzută acum. Mocirla se-așterne, sufocă ideea, E timpul să plec!