Poezie
Hotar
1 min lectură·
Mediu
Cu palmele umede
cu ochii impaianjeniti
imi zambeste piatra
de moara
Nu povara vietii ne apasa pe noi
ci greutatea cantarului
pe care il ducem in spate
ne traim sentimentele
altora
tanjim la o iubire de telenovela
ne rupem pieile neinspirate
ne infigem talpile
in pantofii celorlalti
ne intrebam atat de mult
si totusi
de ce traim
096168
0

-peneluri nepricepute-
panza de paianjen a ochilor
o deconstruiesc imagistic din piatra.
Umerii arcuiti
-talgerele fiintei-
dezechilibrand imponderabil povara Sisifului
ascuns in noi.
Sentimentele
-nu mai stim ale cui-
traite se lasa cu patima umbrei
in intrebari ce se intorc in aceeasi matca.
Ne raspundem atat de mult
Si totusi
nu intelegem
ca viata e lacrima ce ne leaga,
pe de-o parte de eu
pe de alta parte de tu.
Sarutareeeeee Beatrice! Bine ai revenit!