bb

Mh, mai sa fie. Am citit si mi s-a facut asa un dor de casa, de o nunta, de un botez, de ce-o fie numai sa fie de acolo.
Bunicii din partea tatalui imi sunt dintr-un sat de langa Blandiana, satul lui Blaga.
Tu parca \"graiesti\" asemenea lor, celor ai mei de atunci.

Te rog, fa-mi placerea si pune ghilimele atunci cand folosesti citatul/cuvintlele lui Blaga din prima propozitie. Eu cred ca e drept sa fie asa.

M-am apucat sa citesc si din pacate m-am poticnit la prima propozitie.

Timpul acesta ne-a devenit icteric de prea multa trecere ? Poate ca da. Dar nu timpul e de vina Liviule, ci noi trecatorii.

:)

Nu. M-ai inteles gresit. Nu e vorba ca la \"esecuri\" ne citim ( parerile sau poemele).
Eu citesc atat cat pot si comentez atunci cand simt nevoia.
E vorba ca poemul acesta nu merita scris de Vasile Munteanu pentru ca eu am alta viziune despre Vasile Munteanu si pentru ca eu am considerat ca Vasile Munteanu merita o parere sincera.

Pur si simplu nu m-am indurat sa te las sa \"intorci fila peste acest poem\" si sa nu iti spun sa nu... sa nu ne mai scrii asa.
Parerea mea. E doar una.

Cu simpatie.

Opps; abia acuma vad ca in citatul pe care l-am copy and paste este o greseala ; probabil ca s-a vrut:
\" Din ochi ii sareau lumini reci, de culoarea otelului, uimitor de frumoase.

Bell, mi-a placut !
Atat vreau sa iti spun ca da, este, este proza. Si nu orice fel de proza, ci una scurta care este cel mai greu de scris, in care interioarele precum si exterioarele, in care exista personajele, trebuiesc descrise cu masura si in esenta.
Textul m-a captivat. La sfarsitul lecturii am ramas cu niste imagini si repere interesante.
Mi-a placut \"temperamentul\" acestui text, si nu e vorba doar de cel erotic ( care este foarte bine scris).

Felicitari !

Ps: M-a obosit o singura chestie care in felul ei e superba, si anume expresia ochii ei \"de culoarea otelului\".
Cred ca este suficient sa amintesti doar o singura data acest element descriptiv care este suficient de sugestiv pentru a ramane in memoria cititorului.
Da, am inteles si am retinut, Ana ci ochii \"de culoarea otelului\" ( descriere care mie imi sugereaza vointa, caracter, tenacitate), deci nu e nevoie sa il repeti. Parerea mea.

\"Sunt neîncheiat, nesfârșit în sensul lumii.\"

Mi-a placut fraza de mai sus, desi este urmata de una care spune ca sensul este regasit doar in perfectiune. Poate ca nu e chiar asa. Sensul este o notiune abstracta atata timp cat lumea ca ansamblu nu si-a gasit un anume referential de unde sa porneasca a intelege si urmari acest sens despre care ne vorbesti.
Perfectiunea deasemenea e absoluta si de neatins.
Iar noi nu putem fi decat \"neîncheiati, nesfârșiti\" in aceste circumstante. Precum spui.


Te citesc cu interes.

Textul tau m-a derutat profund.
Am facut abstractie de typos precum:
\"cal inconștient\" ( eu am citit \"calc inconstient\")
\"de sufletele antipersonal\"( poate s-a vrut \"sufletele antipersoanle\", nu bag mana in foc)
\"alăpâtând cuvintele\" ( eu am citit \"alaptand cuvintele\")

Deci cum spuneam am facut abstratie de typos si totusi expresii precum \"aud cum mor morții\" mi se par exagerari, fortari fara nici un subiect. Cum adica mor mortii ? Mortii au murit ca doar de aia sunt morti. Nu ?

Ma rog, sa zicem ca la ora asta nu pot cuprinde anumite interpretari poetice. Totusi faza cu iarba si toate buruienile ei m-a dat gata:

\"când crește iarba
aud cum respiră morții
când crește păpădia
aud cum se iubesc morții
când crește mătrăguna
aud cum mor morții \"

Brrrr....

N-as fi scris nimic, crede-ma daca n-as fi intalnit in trecut in pagina ta niste poeme bune.
Cel de astazi mi se pare un esec.
Ce se intampla cu tine ?
Ce ai vrut se ne spui cu acest poem ?

Stopppp ! Ce va apucat cu omoratul ?

Eu am citit intr-o carte scrisa de Dr. Swanson ca nu exista om perfect sanatos si ca un test ( din multitidinea de teste medicale) ar putea dovedi o anumita anormalitate care sa existe intr-o faza latenta.

\"A healthy patient is a patient that was not fully investigated\"

Cu alte cuvinte medicina a ajuns la un asa un hal de zel incat poate gasi fiecaruia dintre noi o hiba. :)

Asa ca, hai sa o lasam balta si sa nu ne mai gandim la cine merita si cine nu merita sa traiasca.

Viata este asa cum este, isi are patologia ei.

S-a aminitit de sincudere. Vreau sa spun doar atat despre ea: sinuciderea este in marea majoritate acazurilor patologica, dar exista si un procent de normalitate in actul suicidal. Exemplu: sinuciderea omului aflat in inchisoare, la capatul puterii.

Asa ca, hai sa o lasam mai \"langsam\".

PS: Ca nota vreau sa fac o corectie asupra celor spuse de Cristiana Miu mai sus. Sindromul Down este intr-adevar incurabil, schizofrenia insa cateodata, din cauze inca neelucidate, se poate vindeca. Sunt multe cazuri de fosti schizofreni care au depasit boala si au intrat in normalitate dupa ani buni de episoade psihotice.
Poate ca au fost acei putini norocosi care au avut parte de un suport social solid. Am citit o speculatie in acest sens intr-o revista medicala.

Da, sunt atatia de cineva care ar putea fi alesi in actuala campanie electorala. Pacat ca in preajma lor mereu se gaseste un nimeni care sa ajunga in fata.

Nu, nu , nu !
Poemul trebuie continuat, nu se poate asa !
Domnule Leoveanu va rog.

(propunere de continuare)

cineva va incepe sa tipe
cineva va ajunge in fata
cineva exista in umbra
cineva ne va aduce la viata
cineva se intampla sa fie
cineva tu, daca nu
cineva eu sau cineva noi
dar pentru Dumnezeu
cineva trebuie sa ne fie
si noua odata

Un articol bine scris dupa parerea mea.
Sunt intrebari pe care fiecare din noi am putea sa ni le punem. Scriitor sau cititor, amator sau nu.

Exista un spirit timisorean in felul in care acest articol a fost scris. Ma insel ?
M-am uitat in fisa ta biografica de pe site si am zambit.
Cateodata ma intreb ca nu e drept ca acest spirit timisorean sa persiste. Suntem aparte ? Suntem. Si gandim altfel ? Da. Din pacate.
Si mai e ceva, exista o anumita civilizatie a cuvantului si o anumita eleganta in a comunica pe care unii nu o pricep. Si mai trist.

Articolul tau este o provocare, o invitatie la gandire, la dezbatere, dar nu in aceasta arena a polemicii.
Aceste \"interogatii morale\" venite din interior cer o amplificare mai explicita asupra felului in care tu incerci sa vezi exteriorul. Sunt prea multe idei vehiculate in acest articol care pot fi ele insele subiectul unui articol separat. Par examplu : \"Cum se comportă generația de azi în fața speranței \" sau \"Stau pieziș și mă întreb dacă au greșit vreodatã scriitorii? \" etc
Eu asa simt.

Dupa cum se vede putina lume se incumeta sa face un comentariu la subsolul acestui text. Eu cred ca ignoranta e cel mai dureros raspuns din partea unei comunitati literare care, in mare, il apreciaza pe cel care si-a lansat recent un volum de poeme la Brasov.

Asa ca uite, ma incumet eu sa iti spun, ca argumentele de mai sus, cum ca poemele cuprinse in cartea \"Ipostaze de bestie \" \"nu au nici o valoare literara\" sunt extrem de suprarealiste si departe de a fi \"congruente\" ( m-am mirat acel cuvant folosit de tine). Am citit poemele postate de Michel pe site, la cald, de fiecare data cand au fost postate si sunt convinsa ca si cartea recent lansata cuprinde o parte din ele. Dupa mine poeme de valoare.

Poate ca textul scris de tine a fost doar un pretext sa ne spui cat de bine te-ai simtit printre prieteni. Posibil.
E si asta un lucru pozitiv. Extrem de positiv, as spune.

Oricum ar fi tin sa iti spun Liviu ca exista in tine un histrionism prost inteles. Iti place sa atragi atentia. Cred insa ca ti-ai gresit publicul.
Noua ( ma refer la majoritatea de pe site) chiar ne place cum scrie Michel Martin. Dovada este prezenta multor poezisti la lansare.
Tu chiar crezi ca esti interesant cand critici doar de dragul de a critica ? Dupa cate imi aduc aminte si cartea \"Probleme barbatesti\" a lui Costel a fost criticata de tine avand argumente la fel de suprarealiste.
Sau nu ?

N-ar fi trebuit sa scriu nimic la subsolul acestui text. Textul nu-si merita polemica. Stiu.

Asa deci domnule Laurentiu, tu legi de mine, ma citezi si apoi o intorci ca la Braila si ma inviti sa ne ignoram in continuare. Faina treaba.
Alt exemplu paradoxist !

Cat despre stele, ce sa spun, iar ma vad in fata unei paradoxale realitati. Adica in ciuda faptului, domnule Orasanu ca sunteti cum sunteti, eu pot citi un poem sau un text scris de dumneavoastra si il pot aprecia facand abstractie de autor. Va vine sa credeti ? Stelele nu le-am dat autorului ci poemului.
Si cu asta basta, e ultima data cand v-am mai permis sa va legati de mine pe acest site.

Domnule Smarandache, sa ne traiti! Precum se vede realitatea este cat se poate de paradoxala.
Comentariile off topic ale lui Laurentiu Orasanu la adresa mea sustin si ele necesitatea unui curent literar pe care dumneavoastra l-ati lansat.

Laurentiu, eu incepusem sa te ignor inainte ca tu sa iti dai seama.
Paranteza o facusem pentru ca tu te-ai dat de exemplu
\"...felul in care sunt tratati aici cei care lociuesc in afara granitelor. Intre care ma numar si eu. \".

Ma opresc aici cu scuzele de rigoare. Comentariul de fata este oricum off topic.

Era vorba de paradoxism si un asemenea subiect isi merita polemica.

Ps: Laurentiu, desi eu te ignor in continuare, daca ai ceva de spus poti sa-mi spui pe YM.
He, he, he ce mai paradox !
In ciuda faptului ca te ignor pot sta de vorba cu tine. Fain !

Revin, pentru ca Laurentiu iarasi cauta nod in papura.
Am dat exemplul lui Gheorghe Zamfir pentru ca este un roman arhicunoscut si apreciat in afara granitelor tarii si care a fost foarte urat tratat de cei de acasa. Am urmarit un interviu cu dansul in care parea oripilat de dusmania pe care a intampinat-o in tara.

La fel si Florentin Smarandache, un om aparte, un roman care a reusit sa atraga atentia in afara tarii, este intampinat de ai sai asa precum o reflecta unele comentarii de mai sus.
Nu e drept.

Cat despre tine Laurentiu, nu inteleg de ce te simti tu iarasi vizat ?

Mai, mai...
Am citit textul, am citit comentariile (mai ales m-au interesat raspunsurile unui om inteligent precum Florentin Smarandache in fata unor replici comunisto-apoase).

Nu, nu cred ca e vorba despre cat a suferit Florentin Smarandache, precum spunea Dan Mitrut, si nici despre romanii de acasa sau din diaspora; desi se simte la orice nivel o prostinteleasa inversunare a celor de acasa fata de cei de dincolo. Un exemplu foarte bun, paradoxal chiar, doar vorbim despre paradoxism, ar fi felul in care a fost tratat Gheorghe Zamfir de cei de acasa. Deci paradoxismul deriva incontestabil dintr-un real foate crud si impur.
Ma intreb de ce n-ar putea exista la nivel literar, asa cum ni-l propune Florentin Smarandache ?

Eu cred ca este vorba de un curent care probabil a trebuit sa se nasca in literatura, acum si nu altadata, cand calculatorul a ajuns sa fie mai mult decat o necesitate vitala, dupa mine un mod de gandire.
Interdisciplinaritate ? Desigur, la tot pasul. Paradoxuri ? Peste tot. Viata insasi pare a fi ambivalenta unui paradox.

Ce va aduce acest curent ? Nimeni nu poate ghici. Cert este ca existenta lui, in acest moment, e veridica indiferent daca unora le place sau nu. Alex Stefanescu e si el om intre oameni si are dreptul sa aiba pareri asa precum eu, un cititor intre oameni, am dreptul sa aleg.

Nu, nu este vorba despre o utopie, este vorba de un curent care in literatura cred ca ar putea atrage atentia intr-un mod subtil (asa cum ne propune a fi distihul paradoxist) asupra unor fenomene cat se poate de reale dar ambivalente de care ne izbim cu totii zi de zi.

Asa ca eu va propun o calmare a spiritelor si o mai profunda documentare.

Avem noi romanii un talent aparte.
Cand strainii ne lauda noi ne scuipam intre noi.
Alt cumplit paradox !
E clar, parintele paradoxismului nu putea sa fie decat roman.

Da, este clar, embolia iti prieste desi nu este vorba de fibrilatie atriala, precum scrie la carte. Totusi se pare ca starea de fapt si de drept este departe de a fi instabila atata timp cat pulsul si tensiunea arteriala sunt in limitele normale; desi din cand in cand o exstrasistola ventriculara se resimte.
Ma intreb pana unde va migra acel embol senzational care poate deveni trombembol sau poate altceva \"mult mai inalt si mult mai curand\" ?( scuze, tocmai asculat o melodie pe versurile lui Nichita)
Vesperal sau nu, se pare ca exista un delir erotic, o stare ambigua la limita serii care merita sa fie traita; o dezorientare care, uite en fin, este descrisa de cineva in cuvinte si care lipseste in cartile de specialitate.

Da, poezia are un suflu continuu sistolo-diastolic care radiaza atipic, subscapular daca vrei, si la maximum.

Mi-a placut si mie jocul acestui poem care s-a dovedit incandescent dintr-un exces de termeni de specialitate.


PS: Chiar era cazul sa recurgi la acest exces ?

\"Sunt o cerșetorare la colțul gurii tale.”

“te iubesc până când nu va mai veni toamna”
“te iubesc până când nu va mai veni toamna”
“te iubesc
până când nu va mai veni toamna”
până când nu va mai veni toamna”
“te iubesc până când
\"te iubesc\"


“te iubesc până când nu va mai veni toamna”

Mi-am imaginat primul vers ca fiind titlul unui poem in care un acelasi vers superb se repeta de mai multe ori.

Mi-a placut poezia ta George, normal ca mi-a placut pentru ca este scrisa pe \"contrasens\", cumva impotriva tuturor toamnelor si a tuturor mortilor despre iubire si timpul acela atins al unei iubite imaginare sau nu.

Da, asa da !

O poezie superba. Am intrat pe site special ca sa iti spun ca mi-a placut, ca m-a atins.
Mi-a placut enorm prima strofa. Finalul en Francais are deasemenea un farmec aparte.

\"de unde sã importãm dimineti de duminicã cu sot
sau sotie, dupã caz\"

Se pare ca traim intr-o lume a diminetilor de duminica impare, fara sot( sau sotie dupa caz) desi inca mai exista asteptari nepereche pe peroane interzise.

Felicitari !

E o poezie frumoasa Bea, sensibila, dureros de sensibila.
Vad si eu ca e o poezie dedicata de aceea nu am sa fac nici un comentariu.

\"nu te voi putea iubi
nu aș mai ști să te cânt\"

Superb !