Gata, destul s-a scris despre câmpii întinse, siderale
și sori cu raze aurii în care scaldă zarea,
destul și stelele, cu colțurile reci, au strălucit
în nopți adânci, de bezne grele
și peste
Acest poem, nu-i un poem,
Este o-ntinsă savana, cu pâmântul ridat de soare
Ce-o port, de ce să nu recunosc, cu oareși ce fală,
În piept.
Cum s-a-ntâmplat nu mă-ntrebați, doar atât îmi
Va fi fiind vreo-dată dimineață în eternitate?
Trebuie că este, altfel cum s-ar putea explica
Toate relele, decât numai printr-o noapte,
În care Zeul petrece de veacuri, cu Bachus
și dimineața se
