Veșnicul deznodământ
M-am oprit la magazinul
De cuvinte vechi să-mi cumpăr
Liniștea și liniștirea,
Nefolosul și surâsul
Unei poezii ce-și plânge
Nenăscuta-i existență.
Am intrat.
‘Năuntru,
Junghiul
Mi s-a pus un junghi în umăr
și mă doare-afar’ din cale.
Parcă-mi spune: „Ai fost tânăr,
acum mergi mata la vale.”
Te-ai îndrăgostit de mine
și de mâna mea îți place.
Ba, de mă
Dintr-o scumpă nimereală
M-am împiedicat de pragul
Unui vechi, rigid tabu
Și l-am rupt cu îndrăzneală.
S-au întors atunci lumina,
Zâmbetul sfios, uimirea
Pe-un obraz de pergament.
Nu-mi mai
În argint plătește cerul
Scump tribut crăiesei reci
Și ne temem toți că gerul
Va domni în veci.
Picături se torc în fire
Ce-n dantelă streșini prind,
Stalactite de uimire,
Spade
Ai venit, în sfârșit, foc de-april
– felinar într-un vis de zăpadă –
tu, parfum de etern, juvenil, “te iubesc”
într-o lume monotonă și fadă,
efemer rai pierdut și mereu regăsit –
ai venit, în
