Poezii

Dintr-o scumpă nimereală M-am împiedicat de pragul Unui vechi, rigid tabu Și l-am rupt cu îndrăzneală. S-au întors atunci lumina, Zâmbetul sfios, uimirea Pe-un obraz de pergament. Nu-mi mai

Veșnicul deznodământ M-am oprit la magazinul De cuvinte vechi să-mi cumpăr Liniștea și liniștirea, Nefolosul și surâsul Unei poezii ce-și plânge Nenăscuta-i existență. Am intrat. ‘Năuntru,

Junghiul Mi s-a pus un junghi în umăr și mă doare-afar’ din cale. Parcă-mi spune: „Ai fost tânăr, acum mergi mata la vale.” Te-ai îndrăgostit de mine și de mâna mea îți place. Ba, de mă

Primăvara. Abis milenar Al tovărășiei Soarelui cu nuda sculptură a mugurelui răsărit din inima curiozității fecunde… Psalm nerostit al veșniciei.

Ai venit, în sfârșit, foc de-april – felinar într-un vis de zăpadă – tu, parfum de etern, juvenil, “te iubesc” într-o lume monotonă și fadă, efemer rai pierdut și mereu regăsit – ai venit, în

În argint plătește cerul Scump tribut crăiesei reci Și ne temem toți că gerul Va domni în veci. Picături se torc în fire Ce-n dantelă streșini prind, Stalactite de uimire, Spade