Bălășanu Constantin

Când tânăr eram, neînsurat, Nimeni nu m-a remarcat, Consoartă mi-am găsit apoi Si-am ajuns bărbat de soi. Cum anume, vă întrebați, Nu mai sunt ca alți bărbați? Cum, sosit de pe undeva, Am

Câte seminții și nații de la geneză încoace, Au avut parte vreodată de conviețuire în pace? S-au organizat pe clanuri, triburi și popoare, Confruntându-se în lupte, stabilind apoi hotare. Astfel

Pe un tip a dat năpasta De când i-a murit nevasta, Care, atât cât a trăit La tuns și la bărbierit. Două luni el a răbdat, Apoi n-a mai suportat Și intră la un frizer Cu firma în

Recunosc, sunt demodat și nu o spun cu mândrie, Am ajuns dar să detest animalul de companie. Când afirm deschis părerea tocind vârful de la toc, Eu țintesc doar pe aceia care stau ca mine, în

De mizeria umană foarte dezgustat, Și singurătatea, greu de suportat, Discutam aseară cu-n vecin sfătos, Cum a decurs vorba vă spun bucuros. Adoptă un câine, mi-a zis dintr-odată, Și ai găsit

Evenimentele lumii, pe parcursul unei zile, Mințile nu le cuprind și s-ar scrie mii de file. Toate agențiile de presă care ni le difuzează, Nu stau ca să ne explice cum ele influențează In

In vremurile de altădată, Hrana era nepreparată. Oamenii au avut norocul, Ca Prometeu să fure focul. Au scăpat cu zgribulitul, S-a perfecționat gătitul, Au ajuns, n-ai cum să știi, Să

Insistând cu înflăcărare, Rabinul șef, în cuvântare, Se adresa către ai săi iudei: „Să rupem azi lanțul robiei”! Intr-un sector puțin retras, Ițic, de zor se scobea în nas. Rabinul șef,

Demolatorii (comentariu) La noi în România se desfășoară multe activități dăunătoare. Printre acestea se numără și intervențiile asupra

După o cugetare de C. Noica Titlul versurilor de față pe unii poate-i șochează, Îmi vor da dreptate, sper, citind cele ce urmează. Viețuiam de multă vreme într-un bloc de

Regretând mult, fiindcă a greșit, Bulă merse în zori la spovedit, Și preotului său, nu fără sfială, Îi povesti pe scurt a sa greșeală: - Nu mai târziu de ieri, pe înserat, Pe un prieten bun

Mă întreb, de ce trebuie cineva să fie mândru că aparține unei anumite nații? Prin simplul fapt că te-ai născut în România (de exemplu), ai dobândit tu, împreună cu toți cei aflați în aceeași

Foarte mulți se vaită, când sunt ofensați, Dar, de primesc laude, sunt încântați. Rău îmi pare, fiindcă, dânșii... și-o să va explic, În viața lor terestră, se-aleg… cu nimic. Unii dintre voi,

De-ți examinezi gândirea, și nu spun că e ușor, Vezi cum este concentrată exclusiv spre viitor. Trecutul, ca și prezentul, nu sunt pentru tine ținte, Tu țintești doar viitorul, către el doar iei

- Părinte, pe tata nu l-am ascultat Și o casă de desfrâu am vizitat. - Urât, dar tu, acum, regreți fapta? - Desigur, acolo am văzut pe tata.

Într-o viață, nu odată, poate confirma oricine, Dai de un om la necaz și dorești ca să-i faci bine. Nici o clipă nu gândești vreo răsplată să pretinzi, Pur și simplu îl ai în față și o mână vrei

Dedicație către Virgil Poezia asta mică, Liniștit și cu răbdare, Să o citești lui Petrică, Acum și când va fi mare. Titi Sprintenel nevoie mare, Nu cât el și-ar fi dorit, Când nici soarele

Favoarea, la unii oameni, vine ca o întâmplare, O primesc înmărmuriți, uneori chiar cu stupoare, Dar, îndată își revin, îndată ei își găsesc locul, Se cred demni de a lor stea căci prostia și

Cu alai de clovni și fiare, Cuști, rulote și fanfare, Se așează-n vechi locaș Un circ sosit în oraș. In arena mare a lui, Cred că place orișicui Scamatorul când apare, Golind genți și

Unui țăran i-au dispărut Doi boi aflați la păscut. Bietul, s-a pus pe căutat, Străbătând sat după sat. Căutarea sa fiind în van, Vru să doarmă la un han. Dar de ghinion el iar a dat, Intreg

Din toamnă, de când Ion este răcan, A fost numit ordonanță la un căpitan, Și într-o zi fu trimis la acesta acasă, Să ajute la treburi pe a sa jupâneasă. Dar cum Ion la treabă se dădea

Încep prin a spune, nu pretind că-s vorbe noi, Pe durata vieții tale, ești în stare de război, Nu poți renunța la luptă, în ființa ta îți spui, Căci lupta nu-i oarecare, ci-mpotriva

Peste un secol de existență, dacă bine seama iei, Neschimbată va fi lumea în totalitatea ei. Același teatru și decoruri în alb-negru și culori, Însă rolurile-s jucate de cu totul alți

Ca să îmi dezvolt ideea, voi face un mărunt ocol, Amintindu-vă că lumea mereu și-a găsit simbol. Trăsnetul și apoi focul slăveau acei din caverne Ca apoi, în era noastră, s-avem simboluri