Poezie

Nerecunoștința

1 min lectură·5 octombrie 2009

Mediu

Într-o viață, nu odată, poate confirma oricine,

Dai de un om la necaz și dorești ca să-i faci bine.

Nici o clipă nu gândești vreo răsplată să pretinzi,

Pur și simplu îl ai în față și o mână vrei să-ntinzi.

Pentru binele acordat, n-ai parte de mulțumire,

Totdeauna cel salvat e nerecunoscător din fire.

În cazul cel mai fericit, se va îndepărta de tine

Parcă fapta ce ai făcut l-ar fi umplut de rușine.

Alt ajutorat, odată, când tu ești la strâmtorare,

Nu-ți întinde și el mâna, deși posibilitate are.

Altul este mai oribil, când l-ai ajutat omenește,

Peste tot în a ta viața cu mult rău te copleșește.

Dezgustat (te înțeleg), juri să-ți vezi de drumul tău,

Nu mai vrei să se întoarcă binelui ce-l faci, un rău.

Totuși, nu cred că odată, din cauza unor ingrați,

Vei lăsa să se scufunde oameni ce trebuie ajutați.

Iași 23 decembrie 2008

001.063

Bălășanu Constantin. “Nerecunoștința.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/balasanu-constantin/poezie/13909048/nerecunostinta

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.