Poezie

Sunt cineva!

1 min lectură·10 noiembrie 2009

Mediu

Când tânăr eram, neînsurat,

Nimeni nu m-a remarcat,

Consoartă mi-am găsit apoi

Si-am ajuns bărbat de soi.

Cum anume, vă întrebați,

Nu mai sunt ca alți bărbați?

Cum, sosit de pe undeva,

Am ajuns să fiu, cineva?

Vă înțeleg nedumerirea,

Mare a fost și mie uimirea

Atunci când am constatat,

Cât de mult am evoluat.

Tot meritul vreau să se știe,

Îl are doar scumpa-mi soție:

Când eu las jos măturoiul,

Strigă, cineva să ia gunoiul!

Covorul, cineva să-l scuture!

Pâine, cineva să cumpere!

Dar nu știam că, pe undeva,

Începeam să devin, „cineva”

Treaba mergea ca pe ață:

- Cineva, să meargă în piață!

Praful cineva să-l șteargă!

Cineva filtrul să-l dreagă!

Parcă un văl s-a dus din față,

Iată-mă, „cineva”, în viață!

Sfătuiesc deci pe bărbați:

Musai, să vă însurați.

Iași 21 februarie 2008

001.167

Bălășanu Constantin. “Sunt cineva!.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/balasanu-constantin/poezie/13914266/sunt-cineva

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.